La jumătatea anului, România era în partea superioară a clasamentului european din punct de vedere al preţului angro al energiei electrice, potrivit datelor Comisiei Europene.
Datele DG Energy, Directoratul pentru Energie, organism al Comisiei Europene, arată că, în al doilea trimestru al acestui an, preţul mediu angro al energiei electrice vândut pe platformele de tranzacţionare (wholesale baseload electricity prices) era, în România, peste media europeană şi peste preţul raportat în mai multe state din vestul Europei.
Este vorba despre o media a preţului pentru energia electrică vândută “în bandă”, pe pieţe.
Astfel, în România se înregistra un preţ mediu de 41 de euro/MWh, peste media europeană de 37 de euro/MWh, conform datelor DG Energy. Este mai mult decât în statele din zona noastră, cu excepţia Ungariei, şi vorbim despre ţări în care ponderea energiei din surse fosile, deci mai scumpe, este mai mare decât în România – spre exemplu, în Polonia preţul a fost de 35,6 euro, iar în Bulgaria 35,4 euro.
Preţurile de la noi au fost mai mari decât cele din Germania, Austria, Franţa şi chiar Irlanda, ca să nu mai vorbim despre ţările nordice, acolo unde energia din surse hidro este totuşi foarte întâlnită.
Iată harta preţurilor din Europa, la jumătatea anului:
Preţurile la energia electrică au crescut în România de la începutul acestui an, iar pe final de iarnă pe piaţa spot de la Bucureşti s-au înregistrat niveluri istorice, de 600 de lei MWh, în condiţiile în care se ajunsese ca pe piaţa spot să fie tranzacţionat jumătate din consumul naţional de energie.
Cauzele au fost atât externe (temperaturile mai scăzute, deficitul de energie din Ungaria, apportul mai mic al energiei hidro,etc) dar şi interne, iar aici au existat chiar suspiciuni că au existat înţelegeri între actorii din piaţă ca să fie ţinute preţurile sus, iar unii traderi de energie electrică au fost suspectaţi că nu şi-au onorat contractele.
Cea mai importantă cauză pare a ţine însă de capacitatea de producţie de energie electrică a României, care, în lipsa aportului energiei eoliene (de facto imprevizibilă), ajunge ca în unele momente să nu mai poată acoperi consumul naţional. Mai ales în condiţiile în care apar opriri accidentale ale câte unui reactor de la Cernavodă, aşa cum s-a mai întâmplat în acest an, sau când scade producţia în hidrocentrale, aşa cu, s-a întâmplat în acest an, când, doar în al doilea trimestru, Hidroelectrica a produs cu un sfert mai puţin.
Citeşte şi:
Când consumul trece de 9.000 MW, România nu mai are cu ce să producă electricitate
