Cei patru distribuitori de energie electrică (Enel, CEZ, E.On şi Electrica) au înregistrat anul trecut pierderi însumate de 253 de milioane de lei, generate de faptul că ANRE nu a recunoscut toate costurile legate de achiziţia de energie electrică pentru consumul propriu tehnologic (CPT), potrivit unui document intern al unuia dintre distribuitori, intrat în posesia noastră.
ANRE recunoaşte operatorilor de distribuţie care trebuie să cumpere energie din piaţă pentru acoperirea CPT un preţ de referinţă, reglementat. 80% din acest preţ reprezintă preţul mediu de pe piaţa contractelor bilaterale, iar 20% cel din piaţa pentru ziua următoare. Doar acest preţ de referinţă este recunoscut de ANRE, şi, dacă operatorul de distribuţie nu reuşeşte achiziţia la acest preţ, ci la unul mare mare, ANRE recunoaşte (şi ulterior distribuitorul transferă în facturi) doar acest preţ de referinţă plus maximum 2%. Restul este pierdere pentru operatorul de distribuţie.
Potrivit datelor noastre, totalul pierderilor celor patru distribuitori, care deservesc cele opt zone de distribuţie din România, legate de CPT, a fost de 253 de milioane de lei. Această valoare nerecunoscută a fost determinată în principal de diferenţa dintre preţul efectiv cu care distribuitorii au cumpărat energia pentru acoperirea CPT din piaţă şi cel care a fost recunoscut de ANRE. Cum distribuitorii nu au putut transfera apoi în facturile consumatorilor aceste sume, au rămas cu pierderea.
Distribuitorilor nu le-a fost recunoscut între 13% şi 20%, în funcţie de operator, din preţul efectiv realizat.
Documentul arată că există, din perspectiva distribuitorilor, lacune în reglementările locale legate de CPT. Astfel, în România nu se ţine cont de profilul orar al pierderilor distribuitorilor, firmele de distribuţie sunt afectate de evoluţiile preţului din piaţă, din cauza acelui procent maxim de variaţie recunoscută, de doar 2%, iar ele dispun de instrumente limitate pentru a atinge cel mai bun comportament de piaţă. De exemplu, ele nu pot intra pe PCCB pentru a vinde energie. Cele mai bune practici internaţionale recunosc , în modelul de achiziţie a energiei pentru CPT, utilizarea diagramei pierderilor orare şi, pe de altă parte, cele mai multe autorităţi de reglementare nu pun o limită a preţului la energia pentru CPT achiziţionată, ci doar a volumului achiziţionat. În plus, există în unele state şi modelul cumpărătorului unic, căruia distribuitorii îi deleagă complet sau parţial responsabilitatea de achiziţie a energiei, iar acesta poate obţine un preţ mai bun pentru energia achiziţionată.
Chestiunea CPT nu este deloc marginală. În anul 2016, energia achiziţionată pentru acoperirea CPT în reţelele de distribuţie a fost de 6 TWh, iar 30% din valoarea tarifului de distribuţie este data de contravaloarea energiei pentru CPT.
