Un sistem de sprijinire a consumatorilor vulnerabili bazat doar pe acordarea unor ajutoare directe pentru plata facturilor, așa cum se aplică acum în România, nu își atinge obiectivele. O strategie corectă trebuie să includă măsuri publice de eficientizare energetică a locuințelor celor afectați de sărăcie energetică, care să reducă nu doar valoarea facturii, ci, implicit, și sprijinul acordat de stat pentru încălzire. În plus, consumatorii trebuie instruiți, prin programe publice dedicate, cum să își gestioneze corect consumul de energie.
Mare parte dintre consumatorii români de energie electrică și gaze se pot încadra în categoria consumatorilor vulnerabili. Numărul lor nu se cunoaște exact încă – probabil va fi determinat la finalul acestui an, când noul Guvern trebuie să definească foarte clar consumatorul vulnerabil. Potrivit unor declarații mai vechi ale oficialilor Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, este probabil să fie vorba despre cel puțin un milion de persoane adulte. Alte studii au indicat că 20% dintre consumatori ar putea fi socotiți vulnerabili.
De altfel, conform datelor publicate anul trecut de Eurostat, bazate pe un sondaj desfășurat în toate statele membre, circa 10% dintre români nu își permit să îşi încălzească în mod adecvat locuinţa.
Consumatorul vulnerabil are o definiție dată în legea energiei: „client vulnerabil – clientul final aparținând unei categorii de clienți casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială și care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecție socială, inclusiv de natură financiară. Măsurile de protecție socială, precum și criteriile de eligibilitate pentru acestea se stabilesc prin acte normative”. Însă, nimic mai mult. În acest an însă, Guvernul a promis că va defini exact cine este vulnerabil, urmând ca ulterior să se stabilească și măsurile de sprijin.
Ideea unanim întâlnită este că pentru consumatorii vulnerabili trebuie să existe un sprijin financiar, prin care să-și poată plăti factura, mai ales după ce piețele vor fi liberalizate și se vor anula și subvențiile generalizate care încă se mai acordă la energia termică.
Însă aceasta nu este singura cale de protejare a consumatorului vulnerabil. În Planul Național Integrat Energie-Mediu, pe care România îl va trimite Bruxelles-ului în curând, apare corelația între protecția consumatorului vulnerabil și eficiența energetică.
“Pentru realizarea unei prioritizări care să genereze maximul de beneficii, având în vedere timpul și resursele limitate (reducerea consumului final, cu efect pozitiv asupra costurilor cu energia), un rol important în realizarea eficienței energetice îl joacă și politica de reglementare și definire a consumatorului vulnerabil, precum și modalitatea de finanțare a acestuia, politică principală din cadrul dimensiunii Piața internă a energiei”, scrie în PNIESC.
Și apare și măsura:
“Realizarea de programe publice de izolare termică a imobilelor pentru comunitățile afectate de sărăcie energetică, în scopul reducerii pierderilor de energie și al scăderii cheltuielilor cu încălzirea”.
Despre ce este vorba de fapt
Mai întâi, protecția consumatorului vulnerabil se face prin sprijinirea lui directă, adică prin suportarea de către stat (prin taxe de la companiile energetice, din care se poate constitui un fond pentru sprijinirea acestor oameni) a unei plăți din factura la energie (electricitate, gaz sau energie termică, după caz) consumatorului care intră în aria vulnerabilității.
Apoi, se face prin eficiență energetică, adică prin programe finanțate de stat (parțial cu fonduri europene) prin care se reduc pierderile de energie din locuința consumatorului vulnerabil. Cel mai bun exemplu este reabilitarea termică a blocurilor, dar nu singurul. Dacă acest lucru se va întâmpla, vor scădea pierderile, deci va scădea și consumul de energie, implicit și sumele (subvențiile) care vor fi acordate vulnerabililor pentru a-și plăti factura.
Chestiunea este abordată și în proiectul de Strategie de Renovare pe Termen Lung (SRTL), care propune măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și cele de creștere a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul total de energie prin renovarea stocului național de clădiri. Și PNIESC face referire la ea.
Extragem din ea doar partea care se referă la locuințe. Nu putem ști momentan câți consumatori vulnerabili sunt în aceste locuințe, dar, în total, strategia vorbește despre renovarea a circa 262.000 de case în mediul urban și rural, a 21.000 de blocuri cu patru etaje și a altor aproape 23.400 de blocuri de peste zece etaje. În total, ar fi vorba despre cheltuieli de 10,9 miliarde de euro, dintre care doar 7,5 pentru blocurile de locuințe.
Câștigurile în materie de pierderi de energie reduse sunt însă semnificative, deci scade și efortul financiar al locatarului (și al statului): doar din reabilitarea termică a blocului, un apartament poate plăti, iarna, cu până la 40% mai puțin la întreținere.
NOTĂ: Acest articol face parte dintr-o campanie de informare și educare din cadrul proiectului România Eficientă, derulat de Energy Policy Group (EPG), în parteneriat cu OMV Petrom, ASRO și Universitatea Politehnica București. România Eficientă își propune să ajute la atingerea țintelor de eficiență energetică ale României stabilite prin Directivele UE pentru anul 2030 în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice. Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.
