Primarul Timişoarei, Dominic Fritz, a solicitat încă 130 de milioane de lei de la Guvern pentru a acoperi costurile termoficării în Timişoara. ”Pentru că în Bucureşti există un contract preferenţial cu o companie de stat, timişorenii subvenţionează preţul din Bucureşti, în timp ce ei stau în frig. E absurd. Dacă noi, la Colterm, am avea un contract cu 150 de lei megawatt pe oră, n-aţi auzi în veci de primarul Fritz plângându-se sau cerând bani şi n-aţi auzi nicio ştire de şcoli fără căldură”, a susţinut primarul USR al Timişoarei într-un interviu pentru News.ro.
News.ro: Explicaţi-mi de unde vine problema societăţii de termoficare (Colterm) din Timişoara.
Dominic Fritz: Eu am fost primar şi iarna trecută. Am avut o iarnă dificilă. Am început nişte demersuri de retehnologizare, de a curăţa datorii.
Ce datorii avea Colterm când aţi devenit primar?
Avea peste 300 de milioane de lei datori, iar primăria, în plus, garantase pentru o parte din aceste datorii, spre exemplu 50 de milioane la EoN. Eu am început să plătesc aceste datorii. Însă a contat preţul la gaz.
A crescut preţul la gaz.
Nu doar că a crescut, a explodat. Dacă preţul s-ar fi dublat, aş fi înjurat, aş fi făcut rectificări bugetare, dar aş fi găsit cumva bani. Însă la preţuri care sunt de patru-cinci ori mai mari (vorbim de milioane de euro lunar), deja sunt dimensiuni unde orice fel de buget local, care dintr-o dată trebuie să scoată…
Cât cheltuiţi lunar pe termoficare?
În anul acesta, de la începutul lunii ianuarie, Colterm a primit 65 de milioane de lei, din care doar 15 de la guvern. Deci vorbim de primele cinci săptămâni ale anului. Într-un an normal, Colterm primea 65-70 de milioane de lei.
Şi acei bani îi primea din bugetul local.
Da, dar repet, pe an. Deci unde o factură într-o iarnă grea era de 10-15 milioane de lei, acum e între 60 şi 80 de milioane de lei. ie cheltuiaţi 70 de milioane
Înainte cheltuiaţi 70 de milioane pe an, acum cheltuiţi aceşti bani într-o lună şi ceva.
Cam aşa. Într-o asemenea situaţie, noi am dublat preţul şi pentru populaţie de la 1 ianuarie, ceea ce este nepopular, dar necesar. De ce a ajuns, de fapt, Colterm în această situaţie, dincolo de preţul la gaz, care e o supracriză.
De ce?
Tocmai pentru că preţul la gigacalorie nu a mai fost ajustat de 10 ani, deşi, real, costul producţiei a tot crescut. Diferenţa dintre ce a încasat Colterm şi costul real de producţie a fost acoperit ori prin datorii, ori prin subvenţie din partea primăriei. Dar nu poţi să dai 90% din bugetul local.
Cu cât aţi majorat preţul pentru populaţie?
L-am dublat. Am dublat şi subvenţia, şi preţul pentru oameni.
Şi oamenii au înţeles?
Eu cred că majoritatea timişorenilor au înţeles. Evident că nu e o chestie îmbucurătoare pentru oamenii care simt creşterea costurilor, dar dacă compania moare, tot nu câştigăm nimic, pentru că e frig în casă. Nu putem să ignorăm această realitate economică. Noi am început să refacem reţelele de termoficare, anul trecut am înlocuit 15 km de reţea, anul aceasta încă 15, prin care o să reducem pierderile. Toate aceste lucruri nu s-au făcut în ultimii 10 ani şi acum plătim preţul dur.
Mai aveţi nevoie de bani de la Guvern?
Da, bineînţeles.
Şi aveţi o estimare?
Eu am trimis un memoriu la guvern la sfârşitul lunii ianuarie în care am cerut încă 130 de milioane de lei.
Şi ce răspuns aţi primit?
Deocamdată nu am primit niciun răspuns. Se lucrează la o nouă ordonanţă de urgenţă, prin care, teoretic, se dă posibilitatea să fie alocaţi bani pentru mai multe municipii, doar că în această OUG, ca să înţelegeţi cât de absurdă este uneori situaţia în care ne aflăm, e un articol care zice că doar oraşele care n-au avut excedent bugetar la finalul anului pot profita de acest ajutor.
Şi Timişoara a avut?
A avut tocmai pentru că am vrut să păstrăm nişte cash pentru facturile din luna ianuarie.
Deci aţi pus nişte bani deoparte ca rezervă pentru a acoperi nişte probleme.
Exact. Şi n-am plătit facturi din luna decembrie în valoare de 60 de milioane de lei, tocmai ca să ne mai rămână ceva bani şi acum vine guvernul şi zice: ”Păi, aţi avut bani, de ce mai cereţi?”. Dar am cheltuit deja de trei ori excedentul şi facturile tot nu sunt plătite.
Fără ajutorul Guvernului ce faceţi?
Deja nu mai facem faţă. În Timişoara sunt şcoli în online pentru că e prea frig în clase, pentru că nu există bani ca să încălzim şcoala la temperatură normală. Zeci de mii de oameni în Timişoara stau în frig. Situaţia este gravă.
Salvarea este venirea primăverii.
Da, dar este absolut inumană această abordare. Pentru următoarele săptămâni avem nevoie de ajutor din partea guvernului. Şi nu doar Timişoara, ci toate oraşele care depind de sisteme centralizate de termoficare.
Sincer, vă aşteptaţi la vreun sprijin financiar din partea Guvernului?
Timişorenii se aşteaptă. Eu am devenit un realist brutal în acest an de mandat. Pe de altă parte, mi-e foarte greu să cred că guvernul va rămâne fără soluţie la această problemă.
Mai e şi o problemă de etică aici. De ce ar trebui să contribuie toţi românii la subvenţia căldurii din Timişoara? Aceeaşi dilemă e valabilă şi pentru Bucureşti. De ce să plătească toţi românii subvenţie pentru bucureşteni?
Exact asta se întâmplă acum. Timişoara stă în frig, în timp ce la Bucureşti preţul la gazul de la ELCEN este de 150 de lei megawatt pe oră, iar în Timişoara noi am plătit în jur de 500 de lei. Pentru că în Bucureşti există un contract preferenţial cu o companie de stat, timişorenii subvenţionează preţul din Bucureşti, în timp ce ei stau în frig.
E absurd. Dacă noi, la Colterm, am avea un contract cu 150 de lei megawatt pe oră, n-aţi auzi în veci de primarul Fritz plângându-se sau cerând bani şi n-aţi auzi nicio ştire de şcoli fără căldură. 150 de lei e mai scump decât iarna trecută, dar ar fi o creştere pe care o putem gestiona. Or, o creşterea de cinci ori nu poate fi gestionată de nimeni. Acolo unde vorbim de nevoi de bază, aşa cum este căldura, statul trebuie să se asigure că toţi românii au acces.
