Statele membre UE sunt profund divizate când vine vorbă de a permite energiei nucleare să contribuie la atingerea obiectivelor lor domeniul energiilor regenerabile, o dispută care ameninţă să ducă la amânarea uneia din cele mai importante politici UE în domeniul climatic, transmite Reuters, citată de Agerpres.
Negociatorii statelor membre şi cei ai Parlamentului European ar urma să aibă miercuri o rundă finală de negocieri pentru a stabili obiective mai ambiţioase la nivelul UE în ceea ce priveşte extinderea energiilor regenerabile în acest deceniu. Aceste obiective sunt cruciale pentru eforturile UE de a-şi reduce emisiile de CO2 până în 2030 şi a renunţa la combustibilii fosili ruseşti. Însă negocierile s-au blocat din cauza unei dispute cu privire la includerea combustibililor produşi pe baza energiei nucleare pentru atingerea ţintelor regenerabile.
Franţa s-a plasat în fruntea unei campanii pentru ca „hidrogenul low-carbon”, un termen care este folosit pentru a descrie hidrogenul produs din energie nucleară, să fie pus pe aceiaşi poziţie cu hidrogenul produs din electricitate din surse regenerabile.
Poziţia Franţei este susţinută de ţări precum România, Polonia, Ungaria şi Cehia, care vor toate o recunoaştere mai mare a contribuţiei energiei nucleare la atingerea obiectivelor climatice.
De cealaltă parte, Germania, Spania, Danemarca, Portugalia şi Luxemburg se numără printre ţările care se opun iniţiativei Franţei. Aceste ţări susţin că includerea energiei nucleare în atingerea obiectivelor regenerabile ar distrage atenţia Europei de la nevoia de a investi puternic pentru extinderea capacităţilor eoliene şi fotovoltaice.
La o reuniune a ambasadorilor statelor UE, care a avut loc vinerea trecută, ţările membre nu au făcut decât să se cramponeze şi mai mult pe poziţiile lor actuale, susţin oficialii europeni citaţi de Reuters, ceea ce pune sub semnul întrebării un eventual progres la reuniunea de miercuri.
Ambasadorii ţărilor UE se vor reuni încă odată, luni, în încercarea de a debloca negocierile.
Reuters subliniază că ţările membre au opinii opuse şi când vine vorbă şi de alte părţi ale legislaţiei, inclusiv cu privire la ce tip de combustibil din lemn pot fi considerate drept energie regenerabilă.
