Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a vorbit astăzi în deschiderea conferinței anuale a Eurelectric, puternica asociație europeană a industriei energetice. Un discurs de excepție, din care vă oferim câteva declarații
Cred că și noi avem trei priorități stabilite chiar de la început. Prima, evident, a fost să încercăm să punem capăt războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina și să ne asigurăm că Ucraina câștigă războiul. A doua este parteneriatul nostru euro-atlantic. Este cel mai bun. A treia se bazează pe ideea mea că trebuie să ne deschidem către Sudul Global într-o perspectivă largă. Cred că era dominației occidentale s-a încheiat. Trebuie să realizăm acest lucru și, de aceea, trebuie să privim dincolo de Ucraina, prin parteneriatul nostru atlantic, către restul lumii.
–
Europa a devenit foarte dependentă de energia rusească, de securitatea și tehnologia americană și de economia chineză. Dar acum am văzut că instrumentele care trebuiau să ne unească — energia, moneda, tehnologia, informația — pot fi și „înarmate” și folosite împotriva noastră. Asta a făcut Rusia la începutul războiului cu energia. Noi am făcut același lucru cu Rusia în domeniul valutar. Vedem acest lucru și în războiul cibernetic. Lumea este destul de complexă. Totuși, cred că noi, finlandezii, adoptăm o abordare foarte pragmatică. Ne pregătim bine. Ne asigurăm că, în ceea ce privește energia, suntem OK.
–
Ne susţinem 80% din necesarul alimentar prin forţele proprii. Avem peste 50.000 buncăre civile, unde putem să adăpostim 80% din populaţie. Pe timp de pace acestea sunt parcări. Suntem buni în ceea ce priveşte partea de securitate, nu facem asta din ideologie, ci pentru că suntem pragmatici. Mi-aş dori să văd o uniune energetică veritabilă la nivel european pentru că aşa a început de fapt UE, ca o uniune pornind de la cărbune
–
Autonomia strategică și puterea geopolitică a Europei se bazează adesea pe mărime și amploare. Și cred că cea mai bună politică pe care Europa a implementat-o vreodată a fost extinderea Uniunii Europene. De la 6 la 9, la 10, la 12, la 15, la 24, la 28,… la 27. Îmi cer scuze britanicilor, pe care îi iubesc. Soția mea este britanică și are dublă cetățenie, precum copiii mei. În acest moment, trebuie să gândim la scară mare. Și să lărgim UE sau, cel puțin, să creăm statuturi de apartenență suficient de flexibile care să ne ducă la un total de circa 40 de țări europene. Sau chiar non-europene. Pe flancul vestic, este vorba de Marea Britanie. Trebuie să aducem Marea Britanie înapoi, dacă nu chiar în interiorul UE, atunci cât mai aproape de aceasta. Dar gândiți-vă și la Canada. Și nu spun asta doar pentru că am bătut Canada la hochei (râsete în sală). N-ar fi frumos – Canada să fie al 28-lea stat al UE în loc de al 51-lea stat al SUA?
