În contextul în care exploatarea gazelor din Marea Neagră încă trenează, statul român încercând să maximizeze profitul din această afacere, din taxarea mai aspră a companiilor petroliere, în spaţiul public a apărut şi ideea că, decât “să dăm gazul pe nimic, mai bine îl lăsăm acolo”. Am avut o discuţie pe această temă cu Francois-Regis Mouton, director de afaceri europene al IOGP, asociaţia care grupează firmele care extrag 40% din petrolul şi gazele lumii. Iar concluzia sa este clară: În contextul noii politici energetice a Europei, dezvoltarea zăcămintelor de gaze se mai poate face până în 2035, cel târziu. Iar cum durata extracţiei din Marea Neagră este de circa 20 de ani, concluzia este clară.
Există voci în România care spun că nu este acum momentul potrivit să scoatem gazele din Marea Neagră şi este mai bine pentru noi să mai aşteptăm, ca ţară, să le exploatăm în viitor, când gazul va fi mai scump. Este o abordare corectă sau trebuie să le extragem şi să le punem pe piaţă acum?
Înainte de toate, trebuie spus că fiecare ţară este liberă să facă ce doreşte cu resursa, să o păstreze sau să o exploateze. Este o decizie a Guvernului, şi aste e prima mea remarcă. Pe de altă parte, dacă vorbim despre economie, şi cu cât începi să produci ceva mai repede, cu atât este mai bine pentru economie, acesta este fundamentul oricărui proiect economic. Deci aş spune că avem nevoie de gaze naturale acum, în regiune, vedeţi prognozele potrivit cărora dependenţa Europei va creşte în următorii 10-15 ani, şi de aceea ne trebuie mai multe gaze naturale acum, peste 30 sau 40 de ani s-ar putea să avem nevoie de mai puţine gaze, depinde de evoluţia energiei regenerabile. Deci suntem exact în acea perioadă, intermediară, în care producţia de gaze naturale în Uniunea Europeană trebuie să crească.
Care ar fi pericolul dacă gazele de care dispunem nu se scot acum gazele din Marea neagră? Nu ar putea veni peste, să zicem, 10 sau 20 de ani, o companie mare, oricare ar fi ea, să extragă atunci gazele şi să le pună pe piaţă? Ar mai fi fezabil, în contextul noii politici energetice a UE?
Cum am spus, referitor la obiectivele Acordului de la Paris, care se referă la scăderea emisiilor, creşterea eficienţei şi la creşterea regenerabilului, este mult mai bine dacă producţia începe acum, şi nu peste 20 de ani. Nu pot să spun care va fi preţul gazului peste 20 de ani. Dar, dacă ne întoarcem la fundamente, în termeni de rată de actualizare, un indicator pe care noi îl folosim în proiecte pentru a vedea câtă valoare adăugată pot să ne aducă, este mai convenabil să înceaptă producţia acum decât peste 20 de ani.
Spuneaţi mai devreme că şi gazul din Marea Neagră are competitori pe piaţă. Cu cine concurăm?
Cu toate sursele de aprovizionare.
Nu, ma refer la proiectele de acum. Cu cine, cu Grecia, cu Egiptul, cu Cipru?
Nu neapărat cu Grecia, nu este producător (Grecia îşi extinde terminalul de LNG-n.n) dar cu Ciprul da, şi aţi auzit cu siguranţă de descoperirile mari offshore din Egipt, apoi aveţi gazul vechi, gazul importat din Rusia, care este şi el destul de competitiv. Şi aveţi şi ţările din jur, iar operatorii care sunt în ţara dvs decid acum pentru ce proiecte vor aloca resursele financiare. Dacă va fi mai rentabil pentru ei din punct de vedere economic să pună banii în proiectele din România îi vor pune aici, dacă va fi în altă parte, îi vor pune în altă parte. Dacă nu pot lua decizia finală de investiţie pe baza aşteptărilor economice din proiectele din România, vor merge în altă parte.
Cât timp credeţi că mai avem pentru a lua decizia de a exploata resursele de gaze în mod profitabil? Ştiţi, noi în România promitem ceva, apoi ne mai răzgândim…
Dacă sunteţi o ţară bogată şi vă permiteţi să ţineţi sonde închise, aveţi timp la nesfârşit. Dacă doriţi să demaraţi proiectele şi să generaţi profit pentru cetăţenii din ţara dumneavostră, pentru companiile petroliere, pentru economie în ansamblu, cu cât luaţi o decizie mai repede, cu atât mai bine. Nu aş spune că este o chestiune de zile sau de luni, dar trebuie să vă decideţi într-un interval de timp scurt.
Toată lumea spune că gazul natural este un combustibil de tranziţie, spre electricitate. În cât timp credeţi că electricitatea va substitui 100% gazul în mixul energetic? Mai ales că gazul emite mai puţin carbon, şi este eficient în centralele electrice, pentru că este fexibil.
Da, este foarte flexibil, centralele electrice pe gaz ajută reţeaua, gazul acoperă volatilitatea generării din regenerabil, ajută regenerabilele să de dezvolte. De aceea aş spune că acum regenerabilele au nevoie de gaz şi invers, gazul are nevoie de regenerabile, este o potrivire perfectă. De aceea, ca să vă răspund, cred că dezvoltarea gazului natural în Europa, mai ales pentru noile descoperiri şi noile dezvoltări de zăcăminte se mai poate până în anii 2030-2035, acesta este scenariul nostru pentru Europa. Deci 15-20 de ani, şi ca să nu ieşiţi din această fereastră de oportunitate-şi ştiţi că proiectele în industria noastră au o durată de viaţă de 15-20 de ani, aş spune că ar trebui să o faceţi acum. Ar fi cel mai bine şi cel mai rentabil, cel mai raţional, aş spune.
Cine este IOGP
Asociaţia Internaţională a Producătorilor de Petrol şi Gaze (IOGP) se autodenumeşte vocea industriei petroliere globale. Companiile care fac parte din Asociaţie (81 la număr, printre care giganţii Exxon Mobil, BP, Shell, Total, Chevron, Equinor, Eni, Saudi Aramco) acoperă 40% din producţia globală de petrol şi gaze.
