mn

Ce potenţial în industria regenerabilelor au regiunile din România care vor fi cel mai afectate de tranziţia energetică

Tranziţia energetică, proces care trebuie să aibă loc la nivelul întregii Uniuni Europene, va afecta cel mai mult regiunile miniere din statele membre. Cel puţin declarativ până acum, Comisia Europeană este preocupată de viitorul acestor regiuni, care sunt şi în România, pe principiul unei tranziţii juste, în care nimeni să nu fie lăsat în urmă.

La nivel european, Comisia a identifcat 41 de regiuni din 12 state membre unde desfășoară activități de extracție a cărbunelui, oferind locuri de muncă pentru aproximativ 185 000 de cetățeni. Două dintre ele sunt în România, în sud-vestul ţării, Oltenia şi Valea Jiului.

Acum doi ani, Comisia a anunţat lansarea Platformei pentru regiunile carbonifere în tranziție. Potrivit Executivului Comunitar, aceasta “va facilita dezvoltarea de proiecte și strategii pe termen lung în regiunile carbonifere, în scopul lansării procesului de tranziție și ca răspuns la dificultățile sociale și de mediu. Ea va reuni părțile interesate la nivel european, național, regional și local, implicate în tranziție, pentru a le ajuta să promoveze parteneriate și să învețe din experiențele celorlalți. (…) Platforma este concepută pentru a stimula tranziția către energia curată, acordând mai multă atenție echității sociale, transformărilor structurale, noilor competențe și finanțării pentru economia reală”.

“Se așteaptă ca mai multe regiuni să sufere puternic de pe urma tranziției energetice: o regiune din Polonia ar putea pierde până la 41.000 de locuri de muncă, iar alte trei (Cehia, România și Bulgaria) ar putea pierde peste 10.000 de locuri de muncă. Regiunile cu cel mai mare număr de joburi aflate în pericol sunt Polonia, Cehia, România, Bulgaria, Germania și Grecia”, spunea atunci Comisia.

Cum pot fi ajutate, concret, aceste regiuni, în condiţiile în care politica UE de a se renunţa la utilizarea cărbunelui în procesul de generare al energiei electrice este deja literă de lege.

La Bucureşti a fost prezent un oficial al DG Energy, Alexandra Tomczak, care se ocupă, la Bruxelles, exact de această platformă pentru regiunile carbonifere în tranziţie. Prezentă la evenimentul “Energy Transition 2019”, organizat de Asociaţia Româna a Energiei Eoliene (RWEA). Tomczak, care a vizitat deja Valea Jiului, a vorbit despre un lucru concret: “Zilele următoare va fi prezentat un raport complet referitor la potenţialul de energie regenerabilă al acestor 41 de regiuni, unde pot fi instalate noi capacităţi, cum se pot finanţa, şi cu ce poate ajuta Comisia”, a spus ea, arătând audienţiei câteva grafice din viitorul raport.

Graficele, pe care le vedeţi mai jos arată un potenţial maxim, strict tehnic, de utilizare a resursei naturale pentru producţia de energie. În cele două regiuni din România deducem că s-ar putea instala zeci de mii de MW în parcuri eoliene şi fotovoltaice, dar şi câteva mii de MW la prosumatori-panouri fotovoltaice pe acoperişuri.

Iată imaginile:

De unde să vină însă şi banii? “Este aprobat Fondul perntru Tranziţie Justă, de 5 miliarde de euro, bani europeni, dar nu e suficient. Este nevoie de fonduri suplimentare pentru proiecte pentru aceste zone. Ce s-a făcut în Valea Jiului e un exemplu, dacă aici vom avea succes, vom arăta tuturor. Trebuie să implementăm proiecte, avem nevoie de poveşti de succes”, a spus Alexandra Tomczak.

Exemplul este de fapt unicul proiect de anvergură, cel puţin până acum, la care statul a fost doar un colaborator pasiv. Este vorba despre Academia pentru Surse Regenerabile și Distribuție a Energiei Electrice în Valea Jiului, proiect promovat de RWEA, împreuna cu companiile din cadrul său cum ar fi Monsson – RESS și CEZ Romania, lansat în acest an.

“Academia își propune accesarea fondurilor disponibile prin Platforma pentru Regiunile Carbonifere în Tranziție, având in vedere ca pe parcursul duratei de implementare a proiectului, de 10 ani, este țintită reconversia a aproximativ 5.000 de specialiști in energie eoliana si 3.000 in distribuția de energie electrica pe an, pentru un total de pana la 8.000 de oameni.

Abilitățile tehnice și profesionale ale tehnicienilor din sectorul minier sunt ușor transferabile către sectoarele energiei regenerabile și al distribuției de energie, iar certificările obținute în urma cursurilor de formare si reconversie le vor permite acestora să lucreze în instalarea, operarea și mentenanța proiectelor regenerabile și a rețelelor electrice din toata lumea, cu beneficii salariale atractive”, arăta RWEA când a anunţat proiectul.

20 de miliarde de euro?

Directorul general al Complexului Energetic Oltenia, Sorin Boza, a declarat că România trebuie să facă o evaluare a costurilor cu înlocuirea cărbunelui pentru producerea energiei şi pentru reconversia industrială şi profesională în Gorj şi Valea Jiului şi să solicite la Bruxelles fonduri europene pentru a realiza această tranziţie, în contextul în care Germania şi Polonia au cerut câte 40 de miliarde de euro în acest sens.

Şi România ar trebui să facă o evaluare şi să spună îmi trebuie… nu ştiu, hai să zicem 20 de miliarde de euro – că nu suntem la nivelul lor – să investim în zonele monocolore din Gorj şi Valea Jiului, astfel încât în 15-20 de ani acolo să nu mai existe exploatări de cărbune”, a subliniat şeful CE Oltenia.

Bulgaria şi Spania se pregătesc să facă acelaşi lucru. Este o poziţie foarte corectă şi foarte bună, pe care ar trebui să o aibă şi România, şi toate ţările care au producţie de energie pe cărbune, a continuat Boza.

3 Comments

  1. Iata cum vom deveni independenti energetic.Dispecerii de la DEN vor avea mai putine probleme,populatia va dormii cu geamurile deschise,industria va ajunge pe cele mai inalte culmi, iar oamenii vor canta fericiti am ,,cravata mea sunt pionier………………………..,,

    1. Marian sa nu mergem spre un asemenea umor negru! Sa discutam de costul certificatelor si sa analizam serios ce si mai ales CUM se va rezolva cu resursa de lignit. Glumele ca se va face o reconversie profesionala a 5000 de mineri pentru mentenanta la eoliene este ca lozincile de la sedintele de partid. Azi toate eolienele din Romania nu au nevoie de mai mult de 200 de oameni pentru 8-9 luni pe an. Cu timpul cand turbinele vor mai imbatrani poate vor mai creste cu 150-200 de oameni dar nu mai mult. Socotelile le face si un copil de curs primar. La cca 2000 de turbine mentenata predictiva poate dura o saptamana pe an si turbina cu 3-4 oameni. Pana la 5000 este drum lung si nu este bine ca oamenii acestia muncitori si cinstiti din Valea Jiului sa mai fie mintiti!!! Ma intreb de ce nu se discuta de stocare? La energia din surse regenerabile intre potential tehnic si economic amenajabil este o mare diferenta ca si la hidro. Deblocarea RES se poate face numai cu stocare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *