Senatul a adoptat noi modificări ale proaspetei OUG 119/2022, care a intrat în vigoare la 1 septembrie. Camera Deputaților este for decizional și, dacă prevederile introduse de senatori vor fi păstrate, furnizorii de energie electrică ar putea avea noi bătăi de cap în aplicarea noii legi.
Iată câteva noi probleme care se vor ridica identificate de noi în urma lecturării amendamentelor nou introduse și a discuțiilor cu oameni din sistem
Extinderea prețului plafonat la unele categorii de clienți casnici
O propunere adoptată de Senat vizează plafonarea la 0,68 lei/kWh pentru tot consumul familiilor care au în întreținere cel puțin 3 copii cu vârsta de până în 18 ani, respectiv până la 26 de ani, dacă urmează o formă de învățământ). Problema pentru furnizori este că ei nu au astfel de date deci nu vor ști căror clienți casnici (care au avut consumul mediu lunar în 2021 peste 100kWh) să le aplice în facturi acest preț plafonat pentru tot consumul. Noua reglementare nu specifică și metodologia prin care să se aplice. O soluție ar fi declarația pe propria răspundere a clienților că sunt în această situație și că solicită plafon de 0,68 lei/kWh pentru tot consumul, trimisă furnizorului, însă aici există un mare “dar”. Pe schema veche de compensare, unii clienți non-casnici beneficiau de o reducere a facturii, au trimis declarația furnizorului, acesta l-a facturat ca atare, însă, atunci când s-a dus la stat să recupereze, pe lege, diferența, nu a mai primit banii pe motiv că acel client nu ar fi trebuit de fapt să primeasă reducerea. Iar furnizorul a rămas cu paguba, și este ce ar vrea să evite acum.
Directorul executiv al Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie, Dana Dărăban, a atras atenţia că amendamentul referitor la preţul plafonat la energie pentru familiile cu cel puţin trei copii, nu ar putea fi aplicat pentru că furnizorii nu deţin aceste date. „Furnizorii nu au aceste date. Le avem doar pe cele referitoare la consum şi adresă. Va trebui să identificăm cum îi găsim”, a spus Dărăban în Senat.
Consumul actual facturat pentru unii clienți non-casnici plafonați
O altă prevedere introdusă de senatori se referă la schimbarea raportării consumului pentru care se aplică prețul plafonat. Potrivit OUG 119, clienții non-casnici care aveau dreptul la plafonarea la 1 leu/kWh pentru 85% din consum primeau acest preț pentru consumul mediu realizat în 2021. Senatul a adaptat prevederea, care sună acum așa: “Prin excepție de la (…), beneficiarii de la litera (…) care, din motive obiective, înregistrează un consum lunar diferit de media consumului lunar din anul 2021, pot solicita aplicarea procentului de 85% la consumul realizat lunar”.
Reiese așadar că furnizorul va factura diferit aceeași categorie de clienți, cel mai probabil la cerere pe cei care solicită la consumul lunar din acest an, din nou nu este clar cum se va face, probabil tot în urma unei declarații. În plus, apare întrebarea: la ce consum va fi de fapt facturat acest client, consumul declarat de el pe baza autocitirii, consumul din convenția de consum, sau consumul citit de firma de distribuție – în acest caz iar apar probleme, pentru că distribuitorul nu citește în toate cazurile contorul în fiecare lună.
Tot aici putem introduce o altă ambiguitate, de data aceasta la casnici. Se păstrează prevederea mai veche prin care casnicii plătesc 0,80 lei/kWh pentru un consum mediu lunar de până la 300 kWh, realizat în 2021, dar mai apare un “sau” 0.80 lei pentru primii 255 kWh ai consumului lunar, urmând ca restul să fie la prețul pieței. Așadar, furnizorul cum facturează acest client?
Obligația de a semna contracte de achiziție pe termen lung
Probabil pentru a se evita pe viitor situația actuală, când mai mulți furnizori cumpără foarte multă energie din piața spot pentru clienți, senatorii au impus obligații de contractare. Astfel, furnizorii vor fi obligați să încheie contracte de achiziție, pe trei ani în avans, fiecare contract pe cel puțin un an, care să acopere în total echivalentul a 70% din cantitatea de energie consumată de clienții lui anul trecut. Producătorii trebuie să încheie și ei contracte de vânzare a energiei, prin contracte bilaterale negociate direct, pentru 70% din energia disponibilă, pe care să o vândă doar furnizorilor cu clienți finali sau clienților industriali mari. Ce probleme apar?
În primul rând, pentru că se vorbește despre cantitatea “disponibilă”, este posibil ca pentru unii furnizori producătorii să nu mai aibă suficient pentru ca ultimii să-și asigure procentul de 70% din consum cerut de lege – cantitățile să fi fost deja vândute altora. Mai ales că sunt contracte negociate direct, în afara bursei.
În al doilea rând, aceste obligații sunt introduse într-un moment în care prețurile la sunt la niveluri astronomice. Să presupunem că totuși furnizorul se înțelege cu producătorul și semnează un contract pe unu-doi ani, la prețul mare din piață de acum, posibil ceva mai “jos”. Dacă prețul energiei în piețe va scădea, va fi pus într-o situație de pierdere. Dacă va continua furnizarea către client la acest preț, clientul va pleca la o ofertă mai bună, care sigur va apărea dacă scad prețurile. Astfel, furnizorul rămâne cu energie scumpă, și va trebui să o vândă la prețul pieței de atunci, mai mic. Atenție, orice client poate schimba furnizorul în 21 de zile, fără nicio penalitate sau explicație.
Dacă vrea să își păstreze clientul, furnizorul va trebui să reducă și el prețul, ceea ce înseamnă iarăși pierdere, pentru că el cumpărase energia la preț mai mare.
