Victoria în primă intanță a unui parlamentar împotriva ordinului ANRE care a amputat compensarea cantitativă a prosumatorilor este doar una de etapă. Fără a-i diminua importanța, trebuie să se mai întâmple multe lucruri, și, implicit, ar putea trece mult timp până ce (și mai ales dacă) prosumatorii vor beneficia de compensarea cantitativă adevărată.
Într-un proces inițiat de senatoarea AUR Rodica Boancă, Curtea de Apel București a anulat, în primă instanță, parțial, Ordinul ANRE prin care s-a reglementat facturarea prosumatorilor, în fapt ordinul prin care s-a amputat compensarea cantitativa unu la unu, cea care părea că a fost decisă de Guvern, și s-a impus practic o compensare financiară, doar la prețul energiei active.
„Am contestat acest ordin și am câștigat! Ordinul 15/2022 al ANRE care reglementa prin norme metodologice modalitatea de facturare a prosumatorilor a fost anulat! Practic, ANRE intervenea peste Legea Energiei nr. 123/2012, cu modificări, art. 73 care prevede compensare cantitativă (compensare 1 la 1), cu facturare doar pentru diferență și cerea prin Ordinul lor, care este legislație secundară, un alt tip de compensare, parțială de data această! ANRE trebuie să vină cu un nou set de norme metodologice pentru ca Legea Energiei să fie respectată întocmai, fără interpretări ale ‘specialiștilor’ ANRE!”, a afirmat Boancă, într-o postare pe Facebook. „Termenul prosumator, care s-a format prin îmbinarea cuvintelor producător și consumator, definește clientul final care deține instalații de producere a energiei electrice, dar a cărui activitate specifică nu este producerea energiei, care consumă și care poate stoca și vinde energie electrică din surse regenerabile produsă în gospodăria proprie”, a arătat formațiunea politică într-un comunicat de presă.
Ce ar putea urma
Victoria este fără îndoială importantă, dar mai este mult până la o tranșare a chestiunii. ANRE va face “cu siguranță” recurs la decizia Curții de Apel București (CAB), potrivit unor surse oficiale apropiate situației. Dacă, în final, instanța va menține decizia CAB, “vor fi discuții cu Guvernul să existe o variantă a legii fără dubii”. Cât durează și ce înseamnă, mai departe!
Potrivit oamenilor din piață cu care am discutat, decizia CAB se poate ataca cu recurs, după ce instanța va motiva decizia de acum și o va comunica părților, ceea ce poate să însemne o lună sau chiar până la șase luni, Apoi, Înalta Curte poate admite sau nu recursul. În cazul în care nu îl admite, victoria de acum a prosumatorilor va rămâne definitivă. În cazul în care îl admite, se va judeca și, în situația fericită în care nu va răsturna decizia CAB, din nou, prosumatorii au câștigat. Desigur, toate aceste lucruri durează, chiar până la doi ani în scenariul pesimist, potrivit surselor noastre. Dar, ce se va întâmpla atunci, în varianta în care și ICCJ va menține decizia.
Mecanismul de acum pentru prosumatori arată că, de fapt, se compenseză doar energia livrată în rețea doar la prețul energiei active din contractul cu furnizorul. Așadar, să spunem că, dacă prosumatorul produce în exces vara 100 kWh și îi livrează în rețea, asta nu înseamnă că, spre exemplu, iarna, când consumă din rețea pentru că nu este soare, factura lui de la furnizor va fi cu 100 kWh mai mică, așa cum de fapt ar trebui să funcționeze compensarea cantitativă unu la unu.
Metodologia ANRE arată că, de fapt, prosumatorul primește de la furnizor doar compensarea financiară parțială a acestei cantități, adică doar prețul energiei active din contractul de furnizare – iar acum, când prețurile sunt plafonate, acest câștig este foarte mic și pentru prosumator. În rest, el plătește la fel tarifele de transport, sistem, distribuție, certificatele verzi, acciza și TVA pentru tot ce consumă din rețea. Nu se “netuiesc” cantitățile fizice și să se plătească doar prețul total pentru kWh care au rămas să fie consumați din rețea.
În varianta fericită în care ÎCCJ va menține decizia, ANRE ar trebui să emită o nouă legislație secundară.
Victoria prosumatorilor ar însemna, în teorie, că, pentru cantitatea “compensată”, ei nu vor mai plăti tarif de sistem, transport, distribuție, certificate verzi, accize și TVA. Dacă nu se schimbă legislația, aceste tarife va trebui totuși plătite de cineva, pentru că actualul sistem de reglementare nu permite altfel. Cu alte cuvinte, dacă prosumatorul a produs 100 kWh și a consumat 150, iar legea în va da dreptul să plătescă în final doar cei 50 kWh diferență la prețul final din contract, cineva va trebui să plătească taxele și tarifele pentru cei 100 care inițial au fost produși și injectați, dar au și fost apoi consumați din rețea.
Dacă nu se schimbă nimic, costul va cădea în sarcina furnizorului, iar acest lucru va fi pierdere pentru el, mai ales în condițiile în care acum prețurile finale sunt plafonate și ele nu pot fi crescute la ceilalți consumatori pentru a “acomoda” această cheltuială făcută pentru prosumator. Cu siguranță, dacă li se va “băga pe gât” acest cost prin inacțiunea reglementatorului, furnizorii vor face tot posibilul să tergiverseze la maximum orice semnare de contract cu prosumatorii noi, asta ca primă reacție.
Deci, cel mai probabil ANRE va trebui să dea o reglementare nouă.
La modul simplu și ideal, Autoritatea ar putea să scrie foarte clar că factura emisă de furnizor prosumatorului este pentru diferența dintre cantitatea consumată și cea injecată, fără alte adăugiri – oamenii din piață ne-au spus că ar avea cadrul legal pentru asta.
Însă, repetăm, din acest lucru derivă alte două. Primul că statul nu va mai primi niște bani drept acciză și TVA, și nu știm dacă va fi de acord. Al doilea că tarifele de distribuție și transport ale operatorilor, plătite și de restul consumatorilor, trebuie ușor crescute, pentru a “acomoda” ce nu plătesc prosumatorii pentru energia compensată, întâi introdusă în rețea și apoi consumată din rețea. Oamenii din piață spun că ANRE poate schimba lucrurile fără legislație primară suplimentară, dar rămâne de văzut.
În final, va fi vorba despre o decizie politică. Nu ar fi vorba despre un efort foarte mare al celorlalți consumatori, nici în situația în care numărul prosumatorilor, care acum este destul de mic, va crește exploziv, dar o decizie trebuie luată.
Potrivit datelor ANRE, la finalul lui august 2022 erau circa 24.000 de prosumatori, inclusiv cei mari, cu o capacitate instalată totală de circa 213 MW – dar nu toți beneficiază de compensarea cantitativă. În total, în România sunt unități dispecerizabile în parcuri fotovoltaice de circa 1.400 MW, dar, potrivit oamenilor din piață, acestea au produs, în 2022, undeva la circa 3% din consumul național.
Presupunând prin absurd că se va ajunge la această putere instalată, de 1.400 MW, în capacitățile prosumatorilor care să beneficieze de compensarea cantitativă reală care ar și livra în rețea o producție comparabilă (lucru aproape imposibil), ar fi vorba, grosier, despre o creștere suplimentară a tarifelor de rețea de 3% pentru restul consumatorilor.
Ar fi vorba așadar despre 0,01 lei, adică un ban/kWh efort suplimentar, deci absolut nesemnificativ pentru orice factură a oricărui consumator.
Dar trebuie luată o decizie, vom vedea care.
Greșiți când spuneți că distribuitorul nu încasează nimic în urma compensării 1 la 1.
Eu cred că încasează toate taxele aferente curentului injectat în rețea de prosumator și consumat de vecini.
Deci se încasează toate taxele o dată și văd ca se dorește să se mai încaseze încă o dată taxe, când prosumatorul consuma din rețea, ce a injectat!
Punctul meu de vedere este”putin diferit”!
Nu trebuie sa plateasca nimeni,nimic pentru prosumatori.Cand un prosumator injecteaza energie in retea,aceasta este consumata de vecinii cei mai apropiati.Energia este produsa local si consumata local.Toate tarifele practicate de distribuitor devin nule si neavenite.Merita 0,0000….1lei pentru ca prosumatorul foloseste 50m de retea.Retea care in multe cazuri este aceeasi de acum 50 de ani….si la constructia careia am contribuit toti.
Cand alimenteaza vecinii, prosumatorul nu foloseste statii de transformare ridicatoare/coboratoare,retele de inalta sau /si joasa tensiune,diverse aparate electrice,intrerupatoare, sigurante,separatoare….si tot arsenalul folosit pentru transportul si distributia energiei electrice.Si nici armata de tehnicieni care monteaza,schimba si intretin retelele.Foloseste doar 50÷100m de retea,pentru a-si alimenta vecinii.Deci,este clar ca nu datoreaza nimic sau aproape nimic distribuitorului (prin intermediul furnizorului).Si totusi,furnizorul ia bani de la vecini si pentru energie si pentru „toate celelalte taxe” si o parte ii da distribuitorului,ca si cum acesta”a transportat” energia de la Portile de Fier.Iata unde sunt banii!Au fost primiti de distribuitor,de la vecini,desi energia nu a fost adusa de distribuitor.Si statul si-a luat partea lui,nu pierde nimic.Acum,cand prosumatorul vrea energia inapoi,sa o dea distribuitorul si sa fie constient ca transportul a fost platit deja.
Folosirea retelei pentru a alimenta vecinii,nu duce la…. uzura retelei.
Totusi,de ce ar face distribuitorul aceasta concesie,ca doar suntem in plina economie de piata!Simplu si clar.Pentru ca exista un interes national.Cand s-a anuntat conpensarea 1:1,in urma cu un an,am decis sa montez un sistem fotovoltaic de 20KW.Nu mai consumam energie electrica din retea,stocam pentru iarna si imi asiguram si incalzirea,si nu mai consumam gaze.Ca mine gandeau f.multi.In Romania sunt milioane de case.Daca in timp,majoritatea montau PV,importurile de energie electrica si de gaze s-ar fi redus f.mult sau ar fi fost eliminate.Nu cred ca este cazul sa explic ce inseamna independenta energetica si daca statul ar trebui sau nu sa fie interesat de acest subiect.Ca sa nu mai vorbim despre poluare.Cand am inteles ca totul este o mare minciuna,am renuntat.Si ca mine au gandit multi.Importanta montarii de PV de putere cat mai mare,si la cat mai multe case este uriasa.
In acest fel retelele sunt degrevate, adica incarcarea retelelor de inalta tensiune,pe distante mari de zeci si sute de km scade,scad pierderile prin efect Joule,defectiunile datorate supraincalzirii devin mult mai rare…avariile sunt mai rare,protectiile nu mai decupleaza,distribuitorul nu are decat de castigat si ar putea prin compensare sa nu mai pretinda nimic de la prosumatori pentru folosirea locala a unor amarate de cabluri,atunci cand isi alimenteaza vecinii.Aici trebuie sa intervina Statul,si sa puna la punct lucrurile,pentru binele national.Chiar am uitat cine a electrificat tara?In mod sigur nu actualii distribuitori.Risipim energia Soarelui.O tara intreaga pierde megawati fara numar,care,dupa amortizarea echipamentelor ar deveni”megawati gratis”.Am putea sa exportam,nu sa importam.De ce pierdem?!!!Pentru ca legea este lipsita de logica si partinitoare?!Cine raspunde?!Nu se piate admite scuza”asa e legea”.
Cand legea este gresita,injusta,se inlocuieste cu alta.De ce avem Parlament?
Perfect de acord cu tine, însă ai omis un lucru semnificativ: îmbunătățirea parametrilor de rețea datorită prosumatorului. Pe scurt, când injectez în rețea, rețeaua devine semnificativ mai stabilă, în multe cazuri tensiunea crește și invertorul meu acționează implicit ca un filtru și compensează ce distribuitorul nu este capabil să facă.
Injecția prosumatorilor ar trebui privită ca un serviciu de flexibilizare cunform legii energiei. Mai exact dacă noi nu am injecta, distributorul ar trebui să asigure el din costuri proprii beneficiile pe care injecția le aduce rețealei așa că nu doar că nu datorăm servicii de transport dar în mod normal noi ar trebui să fim cei care să primim bani pentru îmbunătățirea rețelei.
Vorbim de rețele prost dimensionate, cu transformatoare de joasă tensiune care sunt de cele mai multe ori suprasolicitate, unde câțiva kW injectați în timpul zilei fac diferența între funcționarea sau și nefuncționarea rețelei.
Să nu mai vorbim de cazurile în care prosumatorul este la x km de transformator, are 180V sau mai puțin iar invertorul face minuni.
În concluzie, la starea rețelelor din România compensarea 1 la 1 este un beneficiu pe care noi prosumatorii îl aducem distribuitorilor nu invers.
Referitor la furnizori, inergia injectată de noi nu prea poate fi progonozată (eu dau prognoză și o cam respect, mulți nu) așa că ajunge pe PZU și piața de echilibrare.1kWh pe care Hidro ar trebui să îmi dea 0,25bani ajunge la câți RON?
Să nu mai lungim, eu nu am acceptat compensarea cantitativă și de atunci mă cert cu furnizorul care nu vrea să semneze contract în baza Art. 23 din Legea 123/2012 – alternativa legală la țepuirea cantitativă.
Am cerut PZU din luna în care am injectat energia, nu semnez altceva, nu le convine inevitabil vom ajunge în instanță.
mare adevar ati spus
Mie mi se pare normal ca trebuie platit , tu cand injectezi vecinu consuma de aproape el plateste dar tu cand consumi tu nu consumi din vecini tu consumi noaptea cand iei de la cernavoda sau de la portile de fier curentu deci tre sa platesti. Normal ar fi compensares energiei valoric
Iti scapa esentialul.
Pentru energia injectata de prosumator in retea, furnizorul incaseaza de la vecini si ce nu trebuie,adica transportul si celelalte taxe aferente.Vecinii nu se supara….pentru ca oricum plateau,indiferent de unde vine energia,deoarece au contract cu furnizorul pentru un anumit pret.
Furnizorul va avea in cont o suma care nu i se cuvine,cu care va plati transportul si celelalte taxe pentru prosumator,atunci cand acesta va solicita energia injectata.
Mai mult…distribuitorul,prin intermediul furnizorului ar trebui sa ii dea bani prosumatorului. Prosumatorul produce local si consuma impreuna cu vecinii, local.Previne caderile de tensiune in retea,asa cum am spus si in alt comentariu,in alt grup,si cum s-a spus si aici, in comentariul anterior.Citeste comentariile anterioare,si ai sa te convingi ca distribuitorul are beneficii atunci cand se injecteaza in retea si se consuma local.
Domnule Ghenu vă mulțumim pt comentariu.Eu și soțul meu suntem economiști și nu am fi putut înțelege modul în care se petrec lucrurile dpdv tehnic.Ar fi foarte bine dacă argumentele dvd ar fi preluate în pledoaria avocaților Dnei senator.Dar dincolo de nemulțumirile pe care le aveți și dvs privind componentele adăugate la prețul energiei active prin ordinul ANRE,eu văd alta problema privind facturarea de către Cez.Poate mă puteți lămuri.La HE valorile înscrise în factură sunt oarecum ok,adică Prețul energiei active=Pa este 0,25 lei și este același cu cel al energiei compensate și al energiei excedentare și este înscris clar în factură.La CEZ în factură pt energia consumată Pa=2,14 la care se adaugă Tg,TL,TSS, JT,Ccc,cert verzi,TVA,toate acestea în valorile corecte din contract .Dar prețul energiei compensate și al energiei excedentare este 0,6980 lei.Intrebarea mea este de ce 0,6980 și nu 2,14?ce reprezintă diferența dintre acestea două?V aș fi recunoscătoare daca mi ați spune care este opinia dvs.Va mulțumesc!
D-le Borza , dvs. , ati inteles ce inseamna sa fii prosumator sau cum si de ce devii unul din acestia? D-nul Dumitru a enumerat si a explicat cu exemple clare toate avantajele pe care le aduce energia regenerabila .Am vazut in spatiul public ca prosumatorii aduc si dezavantaje in SEN acestea numindu-se “dezechilibre” (cu alte cuvinte , de ce sa nu folosim carbuni si gaze naturale cand avem energie solara mocca ? Desigur , o sa spuneti ca soarele este doar ziua , iar noaptea trebuie carbuni ! Asa este , dar vom face o economie mai mare de 50% de resurse naturale care nu sunt infinite daca folosim soarele , vantul ,energia valurilor etc., iar asta ne va da timp sa gasim metoda de stocare sau eu stiu ce naiba vor mai descoperi mintile luminate ale omenirii , asta ca sa eliminam cu totul consumul de resurse naturale , POLUAREA ).
Totusi , un lucru important , la care a facut referire si d-l Dumitru (nu am inteles , ati facut investitia pentru cei 20 kw , pana la urma) si pe care autorul articolului impartial fiind nu l-a mentionat de loc , pentru a obtine aceasta energie mocca trebuie facuta o investitie substantiala , in medie 1000 eur/kw instalat . Acum , daca cineva face o investitie e clar ca trebuie sa faca si profit altfel s-ar chema ca este donatie. In cazul prosumatorului aceasta investitie este facuta in parteneriat cu statul iar contractul este facut prin Legea Energiei 123/2012 revizuita si completata prin O.G. 143/2021.
Pentru cei care nu stiu , statele membre sunt obligate prin Directiva Europeana 944/2019 sa implementeze si sa raporteze anumite procente de energie regenerabila incepand din anul 2022 . Asadar , stiind ca statul nu are bani ,EL facand alte investitii importante ( autostrazi , spitale , scoli , etc.) si nevrand sa plateasca acele amenzi numite ‘infringement’ a apelat la investitori ca sa ridice procentul de energie regenerabila.
Concret, prosumatorul face investitia in generatoare regenerabile , iar ca si beneficiu statul pana in anul 2030 ii garanteaza o compensare 1:1 pentru energia produsa , livrata in retea ca si excedent iar apoi primita inapoi ca si report pentru consum (art.73^1 , Legea Energiei 123/2012 ).
Am vazut ca autorul articolului a dat niste variante de solutii pe care le-ar putea da anumite instante de judecata , ori mi se pare absurd ca sa interpretezi (stiu , o sa spuneti ca asa este in Romania , dar nu trebuie nici macar glumit cu legea) o lege dupa bunul plac, vezi aici ANRE prin acest Ordin 15/2022 care schimba dupa bunul plac si interes forma unei legi.
Deci d-le Borza si cu asta inchei , prosumatorul nu este un asistat social care asteapta o facilitate de la stat , este un investitor care pentru investitia facuta conform contractului primeste in schimb facilitatile propuse de partener prin contract si care sunt obligatorii.