Prețul la energie electrică pentru mulți consumatori non-casnici nu mai este plafonat de la 1 septembrie, potrivit noii ordonanțe pe energie. Vechea ordonanță, coroborată cu faptul că statul plătește cu întârziere compensațiile legale furnizorilor pentru a acoperi diferența dintre prețul mare din piață și plafon, a făcut ca mulți clienți să ajungă să primească energie în regim de ulttimă instanță. Pentru ei, nu doar că prețul se dublează sau poate chiar triplează, dar el va fi diferit de la o lună la alta.
Noua ordonanță pe energie, cu valabilitate de la 1 septembrie, ridică plafonul de preț de 1 leu/kWh pentru mare parte a consumatorilor non-casnici. Cu excepția sectorului IMM și a firmelor din industria alimentară, toată economia românească plătește de acum energia electrică la prețul pieței.
Prețul este fie cel concurențial, din contractul cu furnizorul, fie cel de ultimă instanță, pentru clienții industriali care nu mai au contract cu furnizorii concurențiali și au fost preluați de furnizorii de ultimă instanță (FUI). Aici este o problemă care are potențialul de a deveni explozivă. Explicațiile în continuare.
În martie, Guvernul a dat OUG 27, prin care s-a plafonat prețul la energie electrică, la toți casnicii și la toți consumatorii non-casnici, cu excepția câtorva mari consumatori industriali, care au scheme de sprijin dedicate. Practic marea majoritate a firmelor din România plăteau 1 leu/kWh, urmând ca diferența dintre prețul mare din piață și acest preț plafon să le fie returnată furnizorilor de către stat.
Numai că furnizorii au atras atenția în repetate rânduri că statul nu plătește aceste diferențe la timp, prețul energiei din piață, de unde ei cumpără energia pentru clienți a tot crescut, iar furnizorii neplătiți la timp trebue să dea, de la ei, cum și de unde pot, tot mai mulți bani pentru a continua furnizarea, în așteptarea recuperării banilor de la stat.
Și a început să apară următorul fenomen: furnizorii au început să-și dorească să nu mai aibă clienți, pentru că doar așa, limitând portofoliul, își vor diminua pierderile. Ca atare, nu numai că nu au mai alergat să atragă clienți noi de la alții, ba chiar, când au expirat contractele cu clienții existenți, nu le-au mai reînnoit.
Legea spune că niciun consumator din România nu poate rămâne fără energie electrică. De aceea există furnizorii de ultimă instanță (FUI) care preiau automat (pentru casnici) sau la cerere (pentru non-casnici) clienții care nu mai au contract cu un furnizor concurențial. Cărora le vor furniza energie la prețul de ultimă instanță, evident mai mare decât cel concurențial. Așadar, cum acești clienți nu au mai avut contracte concurențiale, s-au dus să fie alimentați de FUI.
ANRE publică cu mare întîrziere datele de piață, dar mai jos aveți un grafic expresiv (ultimele date fiind din mai) cu creșterea consumului în regim de ultimă instanță pentru clienții non-casnici.
Situația a părut convenabilă, o vreme. Și prețul de FUI a fost plafonat tot la un leu/kWh, pe vechea OUG 27, până la 1 aprilie 2022, deci, indiferent de prețul de FUI, clienții urmau să plătească în facturi acest preț plafonat. Și furnizorii de ultimă instanță, care s-au trezit cu clienții noi pe cap, au avut ceva de câștigat, iată de ce.
Prețul de FUI era compus din costul total de achiziție din piețe integral recunoscut de ANRE, la care sa adaugă marja de furnizare de 80 de lei/MWh (pentru furnizarea concurențială este de 73 de lei) plus, foarte important, valoarea totală a dezechilibrelor (pentru furnizarea concurențială este recunoscut doar 5% din energia consumată) plus tarifele de rețea și taxele. Repetăm, clienții plăteau un leu/kWh, urmând ca diferența dintre suma de mai sus și plafonul de un leu să fie recuperată de la stat.
Acest preț de FUI este calculat lunar. Furnizorii nu și-au dorit să fie FUI, dar erau obligați să depună la ANRE o ofertă, așa că au venit cu prețuri finale imense, de peste 9-10.000 de lei/MWh, pentru că vechiul regulament spunea că devine FUI cine vine cu prețul cel mai mic. O găselniță de fapt, pentru că clienții plăteau în total un leu/kWh (1.000 de lei/MWh), iar ANRE recunoștea furnizorilor costul (și prețul) total după mecanismul de mai sus, adică mult mai puțin, în realitate.
ANRE a schimbat legislația și a impus de fapt ca fiecare dintre cei mari (Enel, Electrica Furnizare, CEZ Vânzare și E.On) să fie FUI cu rândul. După aceste modificări ANRE nu mai publică prețul de FUI. Potrivit ultimelor date găsite de noi, în luna iunie prețul de FUI al Electrica Furnizare era de circa 2 lei/kWh, la joasă tensiune, funcție de zona de rețea a clientului.
Știm că FUI este Enel, în septembrie, dar nu știm prețul.
Și acum, problema
De la 1 septembrie, noua ordonanță ridică plafonul de un leu pentru toți clienții non-casnici cu excepția celor pomeniți la începutul textului. Și clienții non-casnici alimentați de FUI vor avea parte de același tratament, nu vor mai plăti prețul de 1 leu/kwh, ci prețul de ultimă instanță. După cum ați văzut, în iunie, acesta era dublu, acum este posibil să fie și mai mare după noile recorduri de preț al energiei din piață din luna august. Voci din piața de energie spun că, acum, prețul de FUI este de fapt legat aproape exclusiv pe costul de achiziție din piața spot, unde se vinde cea mai scumpă energie din România. Și, atenție, pe lângă faptul că, brusc, acești consumatori trebuie să plătească un preț dublu sau chiar triplu, acest preț va fi diferit de la o lună la alta, pentru că așa este mecanismul legal. Destul de dificil pentru o companie, care are totuși un plan de business după care funcționează. Presa a vorbit despre situația Metrorex, care este client FUI, dar situația este aproape identică pentru alte mii de firme din România.
Soluția? Să iasă din regimul de ultimă instanță și să încheie un contract concurențial cu un furnizor. Nu e prea ieftin însă. Ne-am uitat în comparatorul ANRE la oferte pentru non-casnici (la joasă tensiune) pentru un consum de 1.000 kWh pe lună. Cel mai mic preț este de 2,71 lei/KWh. Repetăm, până la 1 septembrie, acești clienți plăteau 1 leu/kWh.
