La câteva săptămâni după ce am întregistrat cel mai mic consum de energie electrică din istoria recentă a României și imediat după blackout-ul spaniol, i-am luat un interviu lui Corneliu Bodea, fondator al grupului Adrem și președinte al Centrului Român al Energiei, având ca temă de discuție prosumatorii.
Câteva dintre principalele declarații, apoi interviul, integral:
- Ne aflăm într-un moment care este guvernat de o reglementare incorectă și care mai devreme sau mai târziu se va întoarce împotriva prosumatorilor
- O parte din beneficiul pe care prosumatorii îl au astăzi îl suportă ceilalți consumatori
- Prosumatorii ar trebui să primească prețul, valoarea energiei, la prețul momentului în care produc.
- Ne aflăm deja mult peste ce ar fi trebuit să avem în acest moment ca putere instalată a prosumatorilor la consumul de astăzi al României. Mai este spațiu să crească, în același timp cu creșterea consumului.
- Nu mai este nevoie de acest moment de ”incentivare”, de încurajare a investițiilor în soluții pentru prosumatori.
- Centrele de date, electrificarea transportului și electrificarea încălzirii vor dubla consumul actual de energie electrică.
- Va trebui să investim în rețele. Acum considerăm stocarea ca pe un panaceu, dar stocarea rezolvă o mică parte din problemă. O mare parte din problemă va trebui să fie rezolvată de flexibilitatea consumului.
- Tarifele dinamice la scară largă sunt absolut necesare dar sunt imposibile pentru că nu avem contorizare inteligentă
- Cu cei 600 de milioane de euro alocate pentru electrolizoare țevi de gaz cu hidrogen pe care nu le-am făcut am fi putut pune contoare inteligente în toată țara.
- Scopul final este scăderea costului cu energia, nu scăderea tarifului de rețea. Tariful poate să fie mic și costul cu energia mare sau tariful poate să fie mai mare și să determine scăderea costului cu energia.
Reporter: Suntem la o săptămână după Paște, când am avut un minim istoric, dacă țin minte, undeva la 2.400 și ceva de megawați instantaneu și s-a zis dinainte că situația Sistemului Energetic Național ar putea fi influențată și de comportamentul prosumatorilor. Tocmai de aceea au și fost acele apeluri publice pentru oprirea invertoarelor. Cât din situația care a fost în Sistemul Energetic Național atunci de Paște, când am avut consumul ăsta minim istoric, cât este datorat sau cât din situație a fost generată de comportamentul prosumatorilor din România?
Corneliu Bodea: Cu siguranță că au jucat un rol prosumatorii, adică o parte din consum a fost auto-consum, și este dificil de estimat acum cât, și eu n-aș putea să estimez. Am văzut că nici Dispecerul Energetic Național nu a dat o estimare. Nu pot să spun cât anume din acest minim istoric se datorează auto-consumului, dar, cu siguranță, că a fost.
Eu pot să spun altceva. Pot să spun că astăzi avem, din cunoștințele mele, la prosumatori peste 2.500 de megawați instalați și ne îndreptăm spre 3.000 vertiginos. Este adevărat că ultimul Program Casa Verde conține și baterii, stocare, ceea ce în sfârșit este un lucru bun. Și mai sunt cel puțin 1,5 gigawați, 1500 de megawați, care sunt centrale fotovoltaice în general, care nu sunt prosumatori, dar care sunt nedispecerizabile, deci mai mici de 5 megawați.
În total eu cred că depășim 3.000 – 3.500 de megawați, centrale la prosumatori sau centrale de producție nedispecerizabile, acesta fiind o componentă de producție care nu este sub controlul imediat al Dispeceratului Energetic Național și creează un risc. Dar în legătură cu minimul istoric înregistrat în zilele de Paște, probabil că ar fi fost mai mare cu 1.000 de megawați care au venit din auto-consum.
Reporter: Ar putea să fie prosumatorii o problemă pentru sistem azi?
Corneliu Bodea: Eu nu aș spune că ei sunt o problemă. Eu aș spune că problema este legată de modul în care am înțeles noi să reglementăm acest domeniu, adică aș face o separație, o distincție foarte clară. Unul este dreptul omului de a-și instala un sistem de producere a energiei destinat în principal auto-consumului sau eficienței pe care el o poate dobândi, și este un drept evident, și alta este modul în care cei care reglementează sistemul înțeleg să facă asta posibil. Aici, noi ne aflăm într-un moment care este guvernat de o reglementare incorectă și care mai devreme sau mai târziu se va întoarce împotriva prosumatorilor. Dar, deocamdată, este împotriva sistemului.
Reporter: Explicați puțin de ce este incorect?
Corneliu Bodea: Din mai multe motive! Simplu de înțeles și poate cel mai relevant este legat de faptul că astăzi furnizorul de energie este obligat să preia această energie la un preț care n-are legătură cu prețul în momentul în care produc.
Reporter: Ar trebui să se impună această modificare de legislație? Nu știu dacă este nevoie de o lege din partea Guvernului, a Ministerului Energiei astfel încât prosomatorul să fie plătit la prețul de la momentul injecției, nu știu cum o să facă mai departe compensarea cantitativă, compensarea financiară… Practic, dumneavoastră îmi spuneți că el îi dă furnizorului curent când este pe toate drumurile, este ieftin, ba chiar este negativ, cum se mai întâmplă, și el și-l ia din rețea în vârful de consum, când are prețul cel mai mare. Și la fel și cu această compensare financiară, el primește, prețul pe care îl primește nu are legătură cu prețul pe care el îl oferă. Ar trebui schimbată legislația asta?
Corneliu Bodea: Cu siguranță da, pentru că altminteri este un lucru incorect față de furnizor. Este un fenomen care se duce ca un bulgăre de zăpadă, se antrenează singur, pentru că pe măsură ce am mai mult, pe măsură ce să îți instalezi panouri și să devii prosumator este mai profitabil, vor veni din ce în ce mai mulți. Aceștia vor genera o problemă din ce în ce mai mare, pentru că vom avea din ce în ce mai multă energie produsă ziua și cu precădere în jurul prânzului, când prețurile la energie, din acest motiv, vor fi din ce în ce mai mici. Or corect este ca acest fenomen să aibă autoreglaj, adică prosumatorii să primească prețul, valoarea energiei, la prețul momentului în care produc. Și acest lucru este posibil, deci cu siguranță asta ar trebui făcut. Apoi, mai sunt în lista asta și alte lucruri care sunt incorecte. Mai este și faptul că prosumatorii injectează, folosesc rețeaua, dar și iau din rețea energie. Când iau, plătesc tarife de rețea, când injectează, nu plătesc tarifele. Ei folosesc rețeaua ca pe un ”buffer”, ca pe un mijloc…
Reporter: Dar când își iau energia înapoi, plătesc.
Corneliu Bodea: Da, plătesc, dar ei ar trebui să suporte tarifele de rețea și ar trebui, de asemenea, să fie obligați să instaleze stocare. Pentru că tu determini în unele zone de rețea ca ea să aibă capacitatea să-ți preia integral energia pe care o poți produce tu. Faci să fie nevoie de investiții suplimentare, de investiții de întărire de rețea și așa mai departe, schimbări chiar de transformatoare, de puteri, etc. Instalarea stocării ar trebui să fie obligatorie în cazul prosumatorilor, pentru că așa îți îndeplinești rolul pentru care există prosumatorul și anume pentru auto-consum. Deci produc, stochez și consum tot eu ce am produs.
Reporter: A fost o lege, dar știți cum e, la noi se balansează la maxim într-o parte și apoi la maxim în partea cealaltă, și le-a impus stocare inclusiv retroactiv celor care deja și-au pus. Era incorect…
Corneliu Bodea: Era incorect să obligi niște oameni care și-au făcut niște calcule bazate pe o lege și și-au făcut, chiar dacă sunt persoane fizice, private. Ei și-au făcut un calcul cum își face și o companie: câți bani am să plătesc ca să fac acest sistem, să mi-i recuperez în atâta timp. Și tu după ce omul și-a făcut calculul, schimbi legea. Este incorect. El trebuia pus de la început sau de la momentul când această lege intră în vigoare. Când faci această modificare, niciodată retroactiv.
Reporter: Deci ar trebui să aplice de acum doar pentru viitor.
Corneliu Bodea: Cu siguranță nu este corect acum să vrei să-i obligi pe toți să își pună stocare. Asta ar fi incorect. Trebuia să spui de la început.
Reporter: Bun, acum sunt, din câte știu eu, 2.500 de megawați și 200.000 de oameni. Unde vedeți că se va ajunge cu acest fenomen în 2030?
Corneliu Bodea: O să răspund tot în cheie ipotetică adică unde s-ar duce dacă lucrurile ar rămâne la fel: probabil că ar crește, s-ar dubla, s-ar tripla. Dar este ipotetică, pentru că lucrul acesta nu este posibil. După părerea mea, noi ne aflăm deja mult peste ce ar fi trebuit să avem în acest moment ca putere instalată a prosumatorilor la consumul de astăzi al României. Dacă mă întrebați dacă mai este spațiu să crească, da, mai este spațiu să crească, dar este spațiu să crească în același timp cu creșterea consumului. De unde să vină această creștere a consumului? Eu cred că va veni o creștere substanțială a consumului de energie electrică, în principal din două surse.
Una este reprezentată de centrele de date, pentru că astăzi, dacă nu mă înșel, orice imagine generată cu inteligența artificială consumă 0,2 kWh. Or, gândiți-vă că vorbim inclusiv despre copiii care fac acum pisicuțe pe AI și tot felul de alte imagini sau toată lumea face filmulețe, nu numai imagini. Orice interogare pe AI consumă energie. Eu cred că lucrul ăsta va crește spectaculos, cum a crescut și social media. Deci va fi un fenomen de genul ăsta, și împreună cu social social media se va genera o explozie în utilizarea inteligenței artificiale, ceea ce va atrage după sine o nevoie de putere pentru a genera și a susține traficul ăsta de date și a menține datele.
Apoi, sunt autovehiculele electrice. Observați că de curând China a anunțat o baterie minune de un MWh. Vă dați seama ce înseamnă lucrul ăsta. Vorbesc și despre un fenomen și despre celălalt. Sunt extrem de importante, pentru că ele vin de la cererea omului. Adică nu este un fenomen care vine de la ceva impus, cum ar fi, “domnule, să renunțăm la gaz, să trecem pe electricitate, pompe de căldură”. Atâta timp cât nu este eficient și omul nu dorește să facă lucrul ăsta, poți să impui reglementări peste reglementări și am văzut că lucrurile nu reușesc să se răspândească, dar aici vine de la cererea omului.
Omul va cere mașină, va dori să aibă o mașină electrică. Va pune presiune pe guvern, pe politicieni, pe toată lumea să îi dea condițiile necesare ca să poată să meargă și el 1.600 km cu 100 de lei sau cu 200 lei, în loc să meargă cu 1.000 lei aceeași distanță. Acesta este un lucru evident că se va întâmpla și atunci rețeaua va trebui să-i dea această posibilitate.
Bun, ”bottleneck-ul” aici va veni în rețele, nu în capacitate, dar va trebui să instalăm surse din ce în ce mai multe. Și atunci sigur că și procentul de prosumatori va crește odată cu creșterea consumului. Adică, dacă România are astăzi 2.500 de megawați instalați la prosumator, la un consum de 7.000, când va ajunge să consume 10.000 ar putea să aibă 3.500-4.000. Acesta ar fi un motiv de creștere.
Al doilea motiv de creștere va veni în momentul în care noi vom înțelege să investim în inteligența rețelei, în soluții de ”demand response”, în soluții de echilibrare bazată pe flexibilitate, atât la producție, cât și la consum.
În acel moment, zona aceasta de producție inconstantă, producție care nu se realizează în bandă dar care este ieftină, va putea să crească. Altminteri, așa cum este modelul de consum astăzi – n-avem prețuri dinamice, n-avem smartmetere, n-avem flexibilitate în rețea și stocare suficiente – ne limităm cu dezvoltarea prosumatorilor.
Ce o să facă? O să vină ANRE și o să schimbe legislația și o să spună că prețul nu mai este ăla mediu de pe PZU, că este prețul înregistrat la ora respectivă sau mediu înregistrat la ora respectivă. Apoi, o să spună că nu mai pot să instalez fără stocare. Vor înceta probabil programele de suport de la stat.
Reporter: Asta voiam să vă întreb: credeți că mai este nevoie să mai continue tipul ăsta de subvenționare acum?
Corneliu Bodea: Ca să nu-l criticăm din prima (programul AFM-n.red.), faptul că au introdus baterii – deși este al treiea sau al patrulea program în succesiunea asta, adică este foarte târziu, trebuiau să o facă de la primul program, – este un lucru bun. După părerea mea, nu mai este nevoie de acest moment de ”incentivare”, de încurajare a investițiilor în soluții pentru prosumatori. Am ajuns la un nivelul la care cei care doresc cu adevărat, din motive serioase, să devină prosumatori – faptul că sunt îngrijorați de încălzirea globală, faptul că doresc să-și aducă aportul la lupta împotriva schimbărilor climatice, faptul că își doresc o eficiență sporită, o siguranță în continuitatea alimentării – în acest moment, la costul panourilor, este rentabil să faci investiția fără suport de la stat. Deci, după părerea mea, banii în acest moment ar trebui mai degrabă cheltuiți în alte locuri, dacă tot îi avem, decât în a stimula dezvoltarea de programe noi pentru prosumatori.
Reporter: Unde? În rețele?
Corneliu Bodea: În rețele, în primul rând, pentru că aceasta este criza în care ne aflăm acum. O criză uriașă, criză care poate să se transforme într-o catastrofă de genul celei din Spania de astăzi sau, mă rog, în altele, pentru că noi nu vom mai putea gestiona.
Iar eu am un semn mare de întrebare în legătură cu fezabilitatea multor proiecte de energie regenerabilă care se dezvoltă chiar în acest moment. Proiecte mari, proiecte medii și mici?, deoarece ajungem la o capacitate de producție care depășește consumul în anumite intervale orareși atunci ele nu vor putea să producă toate, pe de-o parte. Pe de altă parte, este evident că avem câteva centrale majore, care nu pot fi oprite și nu are sens să fie oprite. Cum este Dunărea. În orice oră în care Porțile de Fier 1 și 2 nu funcționează este o cantitate uriașă de energie irosită, pentru că Dunărea curge și dacă trece apa prin turbine și dacă nu trece prin turbine. Sunt proiectele nucleare 1 și 2, în care investim miliarde de euro ca să prelungim durata de viață.
Reporter: Și mai investim încă vreo 10 miliarde pentru reactoarele 3 și 4. Mai sunt fezabile în condițiile astea?
Corneliu Bodea: Este o întrebare foarte bună…
Reporter: Că vorbim despre flexibilitate, reactoarele merg în bandă, adică dacă nu își găsesc un consumator direct, merită să investești ca să-ți producă, nu știu, câteva sute de ore pe an la preț negativ?
Corneliu Bodea: Este o întrebare foarte bună și acum nu am un răspuns pentru această întrebare, pentru că într-adevăr, pentru a calcula fezabilitatea proiectelor reactoarelor 3 și 4, ar trebui să avem niște prognoze foarte serioase legate de consum la momentul când aceste proiecte vor fi realizate. Pentru că pentru a realiza un proiect nuclear 3, să spunem, avem nevoie de 10 ani de acum încolo. Deci orice termen mai optimist de 10 ani…
Reporter: Au spus 2032.
Corneliu Bodea: Nu, nu, noi am spus 2032. Iernutul… suntem în 2025. A început în 2015, dacă nu mă înșel, poate greșesc, dar eu știu că-s de 10 ani, au fost și niște lucruri specifice acolo… eu nu zic că toate proiectele vor fi așa, dar după părerea mea, un proiect nuclear, astăzi, pentru a-l putea realiza, de la faza la care suntem în acest moment, avem nevoie de 10 ani de acum încolo. Deci aș spune mai degrabă 2035. Statul român trebuie să ia o decizie strategică și poate fi că – și cu astea sunt de acord -sunt fezabile, nu sunt fezabile, le facem, dar noi nu știm cât vom consuma. Dacă mă întrebați pe mine, eu sunt optimist. Eu cred, așa cum am spus mai devreme, că din trei surse, două le-am menționat deja: centrele de date, electrificarea transportului și apoi electrificarea încălzirii.
Din aceste trei surse, noi putem cel puțin dubla consumul actual și atunci da, au loc și reactoarele 3 și 4. Eu cred în acest balans în România între hidro, nuclear și resurse regenerabile, dar toate acestea trec prin rețele.
Vedeți dumneavoastră, este o discuție eronată în acest moment în România, care spune România a consumat 11.000 de megawați pe vremea comunismului și cum putem noi azi să spunem că rețelele nu sunt bune când consumăm 6.000, 6.500, 7.000 de megawați?
Păi da, dar consumăm în primul prin alte rețele și, da, am putea spune că avem o infrastructură de transport care a putut să ducă acest consum, dar consumul era centralizat, localizat. Aveam marile centre industriale care consumau peste 60 – 70% din acest consum, aveam linii dedicate – le avem și acum, din păcate, nu mai avem consumatorii. Aveam linii dedicate care luau energia din punctul A și o duceau în punctul B. Astăzi, dacă vom mai avea 10.000 de megawați, noi nu mai avem aceleași linii. Avem un flux din ce în ce mai mare, care se realizează în linile de 110, în linile de 20 de kilovolți. Avem toate proiectele mici, de regenerabile, care se conectează chiar în linii de medie tensiune.
Deci avem dezvoltările urbane, majore, care consumă cea mai mare parte din acel, să zicem 10.000 – 11.000 de megawați, unde vom fi în următorii 5- 10 ani, dar vorbim despre alte linii, cele vechi nu au fost niciodată gândite să facă așa ceva. Niciodată! Și atunci noi vom avea extrem de mult de investit în joasă tensiune, medie tensiune, în partea de 110 kilowoți și într-o regândire și re-reproiectare. Deci ideea că sistemul a funcționat la peste 11.000 de megawați și va trebui să funcționeze și acum pe noul model de producție și consum nu funcționează, nu vor putea să lucreze.
Deci va trebui să investim în rețele. Acum considerăm stocarea ca pe un panaceu, dar stocarea rezolvă o mică parte din problemă. O mare parte din problemă va trebui să fie rezolvată de flexibilitatea consumului, pentru că și dacă, să zicem, investim în 6.000 de megawați regenerabili și am pune 6.000 de megawați stocare, tot nu ne ajută suficient. Sigur că ar fi mai bine, dar fi pentru o oră 6.000 de MW.
Reporter: Și Transelectrica a spus că s-ar putea să nu mai fie suficientă nici stocarea de 4 ore.
Corneliu Bodea: Da, dacă pui o stocare de patru ore, atunci o să fie de patru ori mai mare decât unitatea care îți produce în spate ca să fie echivalent. Este bine că acum, iată, avem foarte multe proiecte pe stocare și este bine, avem loc, dar nu va rezolva toată problema. Noi va trebui să investim în rețele pentru a le face inteligente, capabile să ducă energia unde vom avea nevoie de ea, adică la stația de încărcare a altor vehicule electrice, la pompa de căldură care va înlocui instalația de încălzire pe gaze, la centrul de date, care va fi nou mare consumator, în locul fabricii și uzinei. Acolo va trebui să ducem energia și va trebui să avem contorizare inteligentă. Danemarca a mutat 12% din consumul la vârf, iar 12% este enorm, numai prin faptul că a dat între ora șase seara – opt seara un tarif diferențiat. Cu 25% mai mare decât în restul zilei.
Reporter: Credeți că o să apară tarifele dinamice la nivel generalizat acum, după ce se ridică plafonarea?
Corneliu Bodea: Păi nu pot să apară pentru că noi nu avem contorizare inteligentă, de unde să știu eu cât a consumat omul acela?
Reporter: Măcar unde sunt contoare inteligente? Unde avem un sfert…
Corneliu Bodea: Nu poți să-i dai tarif dinamic unuia și altuia nu. O să vină și celălalt să spună: Mie de ce nu îmi dai? Nu este treaba lui să pună contor, este treaba distribuitorilor. Distribuitorii pentru a pune contoare trebuie să obțină tarif de la ANRE și să facă investiții. Tariful ăsta se întoarce la consumator și în felul ăsta consumatorul…
Acum, eu pun întrebarea: în loc să fi băgat sau să ne fi propus să băgăm 600 de milioane de euro în electrolizoare și în țevi de gaz cu hidrogen pe care nu le-am făcut – și sunt bani pierduți pentru că ne-a tăiat Comisia din banii ăștia – n-ar fi fost mai bine să punem contoare inteligente în toată țara de 600 de milioane?! Cu 600 de milioane puneam contoare inteligente în toată țara. Este o propunere pe care am făcut-o mai mulți la vremea respectivă.
Acum eu m-am uitat, Asociația Prosumatorilor este foarte activă, eu îi admir, dar servesc și ei interesul lor. Ei trebuie să înțeleagă un lucru: se ceartă degeaba cu rețelele, pentru că operatorii rețelelelor, ca să servească intereselor prosumatorilor, trebuie să investească. Ca să investească, trebuie să aibă investiții recunoscute de ANRE. Tariful ăsta se întoarce către toți consumatorii, că nici ANRE nu e poate lăsa tariful să crească, este o chestiune de suportabilitate.
Reporter: Se vor supăra când vor înțelege că de fapt, ceea ce este avantaj pentru ei este suportat de ceilalți consumatori din rețea.
Corneliu Bodea: Exact acesta este un lucru pe care toată lumea trebuie să-l înțeleagă, că în acest moment prosumatorii beneficiază, da, de un cost care este împărțit cu ceilalți, care nu sunt prosumatori. Adică practic o parte din beneficiul pe care prosumatorii îl au astăzi îl suportă ceilalți consumatori care nu sunt prosumatori. Și ăsta e un lucru pe care trebuie să-l înțelegem cu toții.
Deci investiții în rețele, flexibilitate, stocare și oferirea unor condiții avantajoase pentru electrificare, adică pentru creșterea consumului. Dacă nu vom crește consumul în România, vom rămâne în continuare cu rețele nedezvoltate, cu niște costuri mari la energie, cu incapacitatea de a gestiona fluxuri din acestea ciudate de producție. Va trebui să creștem consumul. Ca să creștem consumul, trebuie să oferim prin rețele posibilitatea celor care vor aduce această creștere de consum. Dar asta ar trebui să fie o politică, o strategie și asta va duce și la continuarea investițiilor și la continuarea creșterii numărului de prosumatori, pentru că le facem loc. Dacă creștem consumul, putem. Așa cum consumăm acum, avem prea mulți prosumatori.
Reporter: Mai era o discuție relativă la cât de mult poate influența rețeaua comportamentul prosumatorului? Adică dacă rețeaua ar trebui să aibă cumva un fel de control dinamic asupra invertorului și dacă prosumatorul ar trebui să fie de acord cu asta, ar trebui să fie obligat să fie de acord cu asta, ar trebui să fie ”incentivat” ca să fie de acord cu asta ș.a.m.d.? Pentru că a mai apărut o discuție de genul “tu vrei să produci, dai în rețea, dați în rețea toți, crește tensiunea peste 253 de volți, vă deconectați toți, deci nu mai produce niciunul”. Lasă-mă pe mine, rețea, să am control asupra invertorului tău și el funcționează în același ritm cu rețeaua. Ok, nu o să mai injectezi 10 kw. Dacă ai 10 ”peak”, probabil o să injectezi trei-patru în anumite ore, dar nu te mai oprești…Cum vedeți asta?
Corneliu Bodea: Este evident că așa ar fi corect să fie. Adică operatorul de rețea, operatorul de distribuție din zona respectivă ar trebui să poată să aibă control pe invertor.
Întrebarea este dacă sunt ei pregătiți să facă lucrul ăsta? Adică dacă de mâine, le-ar zice cineva: “da, poftim, luați controlul”, ar fi ei capabili? Probabil că n-ar fi, pentru că ar trebui și ei să facă niște investiții. Este vorba de sisteme SCADA, de a avea controlul ăsta în mod automatizat, în mod inteligent.
Dar este evident că asta ar fi logic. Exact cum ați observat. Adică astăzi îi oprește pe toți în momentul în care debitează prea mult în rețea și crește tensiunea, în loc să regleze producția în așa fel încât să poată produce mai puțin, astfel încât să țină un echilibru de tensiune. De altfel, noi trebuie să înțelegem un lucru care nu este corect înțeles. Prosumatorul are ca principală filozofie ideea de a produce pentru a consuma tu. Asta trece prin ideea de stocare – dacă nu consumi exact atunci când produci, trebuie să și stochezi. Asta e treaba ta. Ideea de a da în rețea este un beneficiu suplimentar, nu ar trebui să fim un drept asigurat și luat de bază. Să fii prosumator trebuie să fie o măsură de a eficientiza costurile tale, nu este o metodă de a face bani.
Noi acum ce ne facem? Prosumatori? Noi ne facem toți producători de energie. Suntem la fiecare casă producători de energie. Trecând peste faptul că sunt o grămadă de proiecte care depășesc mult puterea (sunt situații în care avem aprobare să punem cinci kilowați și sunt 100 de kilowați, dar sunt excepții și încet-încet să se rezolve și asta), este evident că operatorii de distribuție ar trebui să aibă control pe invertor, atâta timp cât ești legat la rețea și dai în rețea. În momentul în care ești ”behind-the-meter”, îți faci tu gestiunea ta cu baterie, acolo nu trebuie să aibă nimeni control. Dar în momentul în care ai nevoie de rețea, ar trebui ca operatorul să poată să gestioneze.
Reporter: Credeți că ideea asta de comunități de energie ar fi mai eficientă și din punct de vedere al costurilor unor comunități și le-ar mai permite și prosumatorilor să se mai dezvolte sau este așa ”hai să zicem și noi că au făcut alții”?
Corneliu Bodea: Nu, este o idee foarte bună. Evident că trebuie să o facem prin rețea și asta este o idee foarte bună, care ajută și rețeaua. De ce? Comunitatea de energie nu trebuie privită că ne strângem mai mulți ca să producem mai mult, să injectăm în rețea mai mult. Ci este pentru că eu astăzi produc, altul consumă, pentru că eu produc mai mult decât consum și altul poate produce și el, dar are o producție mai mică, că așa este geometria acoperișului, că așa a avut locul unde și-a instalat panoul. Deci ideea este de a produce și consuma cât mai localizat, așa o văd eu.
Reporter: Și poate rețeaua să se ocupe și de problema asta?
Corneliu Bodea: În principiu, se poate ocupa rețeaua de chestia asta. Acum iarăși pornim tot de la contorizare inteligentă. Sigur, unde am prosumatori, în general, am contoare inteligente cu transmise pe GPRS, dar pot să am și consumatori în această comunitate energetică, nu numai producători, am producători și consumatori. Consumatorul trebuie să fie și el contorizat inteligent astfel încât să pot să știu în anumite intervale cum este acum cel de 15 minute, cât a fost consumul lui, pentru a putea să văd că el a consumat în acea comunitate în timp ce altul a produs. Deci ajungem tot la o investiție uriașă în ceea ce înseamnă inteligența rețelei. Adică toți operatorii de distribuție, pentru a gestiona astfel de sisteme, va trebui să investească extrem de mulți bani în contorizare inteligentă, în sisteme de management și de conducere de la distanță a acestor sisteme de gestiune, a acestor sisteme de raportare, lucru care necesită investiții și timp.
Reporter: Cum să se rezolve această eternă dilemă? Rețeaua ca să se dezvolte are nevoie de bani. Banii vin din tarifele noastre. Din tarifele de distribuție, plătite de toți. ANRE zice că nu poate accepta investiții foarte mari, pentru că crește tariful foarte mult. Distribuitorii spun “atâta ne dai, atâta facem, dar nu este suficient”. Cum ar trebui rezolvată situația? Sau, haideți să spunem, cum ar trebui tăiat nodul ăsta gordian?
Corneliu Bodea: Aici fiecare are dreptate, dar fiecare are ceva de făcut. ANRE-ul are dreptate când se uită cu îngrijorare și dorește să se asigure că tariful de energie nu explodează. Este până la urmă scopul lui sau unul din principalele scopuri pentru care a fost creată această structură, alături de menținerea în stare de funcționare bună a rețelelor. Deci ei au dreptate să se uite cu îngrijorare și să se asigure că investițiile sunt direcționate acolo unde aduc eficiență.
Pe de altă parte, distribuitorii au obligativitatea de a investi un anumit minim și doresc să investească din ce în ce mai mult pentru a-și crește baza de active reglementate și pentru a-și crește veniturile viitoare.
ANRE-ul are rolul – și a făcut lucrul acesta în ultima perioadă – de a păstra un dialog foarte activ cu distribuitorii pentru a înțelege că scopul final este scăderea costului cu energia, nu scăderea tarifului. Tariful poate să fie mic și costul cu energia mare sau tariful poate să fie mai mare și să determine scăderea costului cu energia.
Și vă explic cum: prin investiții făcute cu cap în infrastructura și de transport și de distribuție a energiei, cu precădere cea de distribuție acum, pentru că este cea mai ”fierbinte”, noi putem asigura o gestiune mult mai bună a acestei capacități de energie regenerabilă care este foarte ieftină. Am putea realiza flexibilizarea consumului astfel încât oamenii să consume la momente când energia este ieftină. Tot prin investiții în rețea, și am dat un exemplu, cel mai clar: contorul inteligent. Dacă n-am contor inteligent, eu nu pot să îi dau tarif să consume noaptea sau la prânz (când este ieftin – n.red.) în loc de ora 19:00. Aș realiza o scădere a costului consumatorului cu energia, dar crește tariful, pentru că investițiile astea vor trebui recuperate în tarif.
Deci asta trebuie să facă ANRE-ul: să înțeleagă acest lucru, să păstreze dialogul cu operatorii de distribuție și de transport pentru a-i direcționa cu investițiile acolo unde crește tariful, dar scade costul total al familiei, respectiv al consumatorului cu energia.
Distribuitorii, pe de altă parte, trebuie să explice și să modeleze foarte clar ANRE-ului. Este datoria lor să le arate cum crescând investițiile, costul cu energia al consumatorului va scădea. Deci trebuie să arate: “uite, dacă eu investesc aici atât și dacă tu îmi dai rata reglementată a rentabilității mai mare și să pot să fac investiție mai mare, eu voi genera o scădere a costului”.
Și lucrurile astea se pot face. Ele nu vin în contradicție. Noi acum suntem într-o ecuație, într-un ”lose-lose”, într-un joc cu sumă nulă, să spunem. Adică, domnule, nu investim ca să nu crească tariful prea mult și neinvestind, ținem costul total cu energia sus, pentru că nu putem să utilizăm energia în interiorul unei zile.
Dacă ne uităm astăzi, oricând, în orice zi, avem energia de la preț cu minus sau 10-20 lei/MWh la 800 -1.000 de lei, în interiorul unei singure zile. Sigur, nu pot tot consumul să-l duc acolo, dar duc o parte din el în zonele în care prețul este mai mic. Sigur, cu cât mai mult, cu atâta prețul acela nu mai e atât de mic. Asta este una din măsurile absolut necesare și pentru a gestiona volumul ăsta de prosumatori. Volumul acesta de soluții regenerabile, chiar cele mari, aduc aceeași problemă, și mai mare decât prosumatorii. Când ai mii de megawați în centrale fotovoltaice la prânz, prețul energiei va fi negativ și eu nu știu cum vor recupera banii, pentru că va fi negativ. Cu cât facem mai multe proiecte, la mijlocul zilei, când produc, va fi prețul negativ.
Reporter: Și mâine va fi negativ. Este a doua zi consecutiv când este negativ.
Corneliu Bodea: Da. Este normal să fie așa în condițiile în care noi nici din punct de vedere al reglementării, dar nici din punct de vedere al investițiilor în rețea, nu facem nimic. Adică, încă o dată, trebuie să asigurăm tarife dinamice.
Dacă nu vom asigura tarife dinamice, oamenii nu vor fi încurajați să consume responsabil. Care este diferența pentru mine, astăzi, când mă duc acasă dacă pornesc mașina de spălat vase la 18.00 sau dacă o pornesc când mă duc la culcare? Niciuna. Câți dintre noi se gândesc: stai că am ajuns acasă, erau vasele alea, stai să le pun când mă duc la culcare. Toată lumea ajunge acasă, pornește tot. Frigiderul începe să consume mai mult. Îl deschid, îl închid, îl deschid, închid. Pornesc mașina de spălat rufe, uscătorul, toate lucrurile astea. Deci este nevoie de prețuri dinamice.
O să vină vara acum, aerul condiționat… Nu-l ții tot timpul deschis, nu? Pleci dimineața, îl închizi. Nu ești acasă, se încălzește puternic apartamentul, și se face un cuptor. Când vin seara, îl dau la maxim, că seara vreau să fie răcoare.
Trebuia să-l țin toată ziua deschis și când vin seara, să găsesc 20 și ceva de grade, și apoi și afară se răcorește și îl închid. Aerul a consumat practic energia la prețul mic sau chiar negativ. Dar dacă mie îmi ia banii la același tarif, nu contează când îl pornesc.
Vă dați seama ce înseamnă, câte milioane de aparate de aer condiționat ar lucra altfel? Cât înseamnă asta? Înseamnă foarte mult și sigur n-ar mai fi nici prețul ăla negativ. Ar susține și pe cei care au investit în regenerabile și am echilibra în felul ăsta. Dar pentru asta trebuie un lucru simplu: să putem să facturăm la un interval scurt de timp – că este 15 minute, că este o oră – să știm exact cât a consumat omul acela într-un interval de timp. Noi astăzi citim la trei luni un contor, n-avem cum să știm lucrul acesta.
Corneliu Bodea este președinte al Centrului Român al Energiei (CRE), o organizaţie profesionala non-guvernamentala şi non-profit, care reuneşte şi reprezintă, din anul 2011, interesele companiilor de stat şi private ce operează în sectorul energetic românesc, la Bucureşti şi Bruxelles. Mai nou, reprezintă România în puternica organizație a industriei electrice din Europa, Eurelectric. Bodea este și fondator al grupului Adrem, companie specializată în servicii și construcție de infrastructură energetică și de soluții pentru consumatori industriali, cu peste 1.000 de angajați la nivel național.
