Producătorii de energie electrică, furnizorii, distribuitorii și clienții mari nu reușesc să încheie tranzacții pe piețele de energie cu livrare în viitor. Oferte se depun, dar nu se încheie tranzacții, pentru că diferențele dintre prețurile solicitate și cele oferite sunt enorme.
Nu mai puțin de 30 de oferte de vânzare și de cumpărare de energie electrică cu livrare în viitor, mai ales pentru finalul acestui an sau pentru o lună-două din 2023 au fost depuse vineri, 28 octombrie, pe piața centralizată de contracte bilaterale PCCB-LE Flex. Ofertele inițiatoare de cumpărare au fost depuse de distribuții, cele coinițiatoare de furnizori sau clienți mari, iar ofertele inițiatoare de vânzare au fost depuse de Electrocentrale București.
Nu s-a încheiat însă nicio tranzacție, pentru că diferențele dintre prețurile solicitate și cele oferite au fost extrem de mari. Să dăm câteva exemple.
Distribuție Oltenia a solicitat energie cu livrare în perioada 1-31 decembrie 2022 la 450 de lei/MWh. S-au alăturat E-Distribuție Muntenia, care a oferit același preț, DEER, care a plusat la 500 de lei, și Alro, care a ajuns la 525 de lei. Nimeni nu a venit cu ofertă de vânzare, și au fost mai multe oferte depuse de acest fel.
Însă, producătorul Electrocentrale București a venit cu nu mai puțin de 27 de oferte de vânzare a energiei, la o putere de 5 MW bandă, dar prețul solicitat a fost de 2.500 de lei/MWh. Toate ofertele de răspuns au venit de la firmele de furnizare ale grupului Enel, care au oferit însă 1.300 de lei/MWh. Așa cum era de așteptat, nu s-a efectuat nicio tranzacție
Jaloane de preț?
Până la potențiala viitoare reglementare totală despre care a început să se vorbească, piața de energie funcționează în baza OUG 119, intrată în vigoare la 1 septembrie, cea care a desființat piața la termen, pentru că de atunci nu se fac tranzacții. Actul normativ conține și câteva referințe de preț.
Astfel, indiferent de prețul cu care producătorii vând energia, ei vor încasa de fapt doar 450 de lei/MWh, pentru că tot ce este în plus trebuie virat statului, prin taxa de solidaritate, așa numita contribuție la Fondul de Tranziție Energetică.
Pe de altă parte, a fost introdus un plafon maxim al costului de achiziție al energiei din piață de către furnizori care este decontat de stat, pe mecanismul de plafonare a prețurilor finale la consumatorii casnici și IMM-uri. El este de, exact, 1.300 lei/MWh. Așadar, furnizorii care cumăpără energie peste acest preț pentru clienții plafonați vor rămâne cu pierderea, pentru că mai mult de 1.300 de lei/MWh nu vor primi de la stat.
Singura piață lichidă este momentan cea spot, dar asta nu înseamnă că nu se fac tranzacții, doar că nu le vedem. Asta pentru că, conform aceleiași OUG, producătorii vând, până la finalul anului, energie electrică prin contracte bilaterale negociate direct, deci în afara pieței. Nu știm câte astfel de contracte au fost semnate, la ce preț, și nici cine cui a vândut.
Citește și: