Deşi a apărut legislaţia pentru prosumatori (consumatorii de energie electrică persoane fizice care pot fi şi producători de energie, pe care o injectează în reţea), rămân câteva obstacole, în special legate de costuri, pentru cei care vor să-şi producă singuri energia cu ajutorul panourilor fotovoltaice şi să vândă în reţea surplusul.
PATRES (Organizaţia Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenarabile din România) atrage atenţia asupra unor costuri suplimentare pe care le pot suporta viitorii prosumatori, care ar trebui eliminate prin amendarea legislaţiei specifice. În acest sens, organizaţia a făcut deja adrese oficiale către instituţii.
Fişă de soluţie, în loc de studiu de soluţie
Primul este legat de obţinerea avizului tehnic de racordare (ATR), pe care viitorul prosumator trebuie să îl obţină de la firma de distribuţie. Aici pot fi două variante: ATR se obţine fie pe baza unei fişe de soluţie, un document simplu, relativ standardizat şi ieftin, fie pe baza unui studiu de soluţie, care trebuie elaborat în Comitetul Tehnico Economic al distribuitorului, prin care se specifică soluţia de racordare a prosumatorului, care este destul de cronofag şi, mai ales, scump. Au existat situaţii în care, deşi este vorba despre mici consumatori casnici care vor să îşi pună panouri, distriubuitorii au decis că e nevoie de studiu de soluţie, personalizat, şi nu de acea fişă de soluţie, deşi, practic, tot ce apare în plus este o protecţie la instalaţia electrică, contorul inteligent şi invertorul.
“Propunem ca pentru prosumatorii PF dar şi PJ cu Pi (putere instalată n.red.)<10 kW, soluţia de racordare să fie stabilită strict prin intermediul unei fişe de soluţie, fără necesitatea elaborarii unui studiu de soluţie care poate costa până la 4000 RON + 750 RON taxa de avizare CTE, costuri care distrug fezabilitatea economică a unui sistem mic”, arată PATRES într-o adresă care a fost transmisă atât ANRE, cât şi Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor.
Standardizarea echipamentelor de protecţie
Pentru că firmele de distribuţie pot avea solicitări de echipamente care pot fi excesive pentru un consumator mic, se solicită standardizarea acestor echipamente, şi un cod de bune practici care să fie valabil pentru toţi distribuitorii.
„Experienţa practică la nivel naţional din ultimii ani a arătat că Operatorii de Distribuţie (OD) au cerut specificaţii tehnice foarte variate pentru echipamentele antiinsularizare si releele de protecţie, iar în baza cerintelor OD costul pentru aceste echipamente a variat de la 2-300 RON la peste 1.000 EUR. Comportamentul OD a fost de a trata un prosumator de câţiva kW ca şi un parc fotovoltaic de câţiva MW, lucru fundamental eronat. Considerăm că se impune recomandarea din partea ANRE a unui set de bune practici în acest sens, astfel încât OD să poate impune cerinţe tehnice rezonabile, care să nu încarce costurile prosumatorului în mod inutil şi astfel să elimine fezabilitatea economică a acestui demers”, se arată în scrisoarea PATRES.
Citirea consumului întregii instalaţii
Poate apărea un cost suplimentar pentru micii prosumatori, iată de ce: deşi pentru oameni în relaţia cu furnizorul e suficient să se măsoare doar soldul din schimbul cu reţeaua-câtă energie se consumă din reţea şi câtă se livrează, într-o lună, autoconsumul fiind irelevant aici, legea solicită totuşi ca măsurarea datelor sa se facă si la nivelul intregii productii a centralei nou instalate. Practic trebuie măsurat separat şi autoconsumul. Or,dacă măsurarea trebuie plătită de prosumator, pot apărea şi aici costuri.
„Consumul mediu anual al unei gospodării în Romania este de cca 1.6 MWh, iar un prosumator mic va putea prin decontarea orară sa acopere prin autoconsum maximum o tremie din acest consum (fara stocare). Astfel o potenţiala economie anuală de cca 0.5 MWh, respectiv cca 300 RON/an, poate fi foarte usor consumată de un potential cost de 1-2 EUR/lună doar pentru citirea contorului din instalaţia prosumatorului. În consecinţă consideram că se impune o abordare extrem de precaută a acestui subiect, în asa fel incât prin impunerea sarcinii suplimentare, ANRE să nu elimine complet fezabilitatea economică a intregii idei de prosumator”, arată PATRES.
Organizaţia are trei soluţii pentru rezolvarea acestei probleme. Vi le prezentăm mai jos:
1.Întrucît orice invertor disponibil azi pe piaţă înregistreaza producţia înregistrata de sistem cât şi autoconsumul (de regulă există şi un program online, aplicaţie mobila unde datele sunt centralizate), o alternativă ar putea fi ca prosumatorul sa transmita catre OD/ANRE/AFM aceste date la o anumită frecvenţă de timp (lunar, la 6 luni, anual). În cazul in care nu transmite datele OD le poate citi odata la 6 luni, caz în care prosumatorul va plăti acest serviciu. Această variantă are şi beneficiul că elimină complet achiziţia unui contor suplimentar în instalaţia prosumatorului, cost care în acceptiunea noastră nu se justifica doar pentru obiective de statistică. Problema datelor statistice se poate rezolva colectând datele din invertoare.
2.Operatorul de distribuţie va realiza citirea contorului suplimentar din instalaţia prosumatorului fără niciun cost pentru prosumator, iar eventualul cost al OD cauzat de această citire suplimentară va fi recunoscut de ANRE în costul total de distribuţie (în tariful de joasă tensiune – dacă este cazul).
3.Operatorul de distribuţie va realiza citirea contorului suplimentar din instalaţia prosumatorului cu Pi < 10 kW fără cost pentru prosumator, iar pentru prosumatorul cu Pi >10 kW la un cost reglementat de ANRE care sa nu depasesca 2-4 RON/lună/loc de consum/producţie
PATRES reprezintă interesele a 100 de companii din România, producători de energie din tot spectrul regenerabilelor, cumulând o putere instalată de peste 1.200 MW.
