În România se produc deja componente pentru industria eoliană, iar dacă Guvernul se va ține de planurile anunțate în materie de sprijn a instalărilor de noi parcuri eoliene și nu va mai face greșelile din trecut, producția locală de echipamente va crește, la fel și numărul angajaților în aceast[ industrie, este de păre Giles Dickson, CEO al Wind Europe, asociația industriei eoliene din Europa.
“Energia eoliană ar trebui să furnizeze 43% din consumul de energie electrică al Europei până în 2030 – în creștere de la 17% în prezent. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să construim 28 GW de noi parcuri eoliene în fiecare an.
România contribuie la producerea energiei din surse eoliene cu capacități de 3 GW. Parcurile eoliene au acoperit 12% din cererea de energie electrică a țării anul trecut. Și, deși a existat un impas în piață câțiva ani, dezvoltarea proiectelor a fost reluată. Guvernul intenționează să avanseze cu licitațiile folosind contracte pentru diferență. Autoritățile lucrează la un cadru juridic și pentru energia eoliană offshore. Iar Guvernul intenționează să ridice ținta de energie electrică din surse regeneraile pentru 2030 de la 30,7% în actualul Plan Național privind Energia și Clima la o valoare între 34% și 38%. Cu peste 1,6 GW de proiecte noi în curs de implementare până în 2027, țara se îndreaptă în direcția cea bună. Așadar, vestea bună este că România este pe drumul cel bun”, a afirmat șeful organizației Wind Europe, care reprezintă industria eoliană din Europa, Giles Dickson, în Codul de bune practice pentru energia regenerabilă, a cărui a doua ediție a fost lansată ieri.
Oficialul Wind Europe, aociație care grupează peste 500 membri (producători de turbine și echipamente, dezvoltatori de proiecte, companii energetice, instituții financiare, etc) arată că în România se produc deja componente pentru industria eoliană, și poate crește numărul fabricilor de la noi din țară, dacă Guvernul va încuraja amplasarea de noi parcuri eoliene. În acest sens, Dickens a dat exemplul pozitiv al Poloniei, unde apar noi capacități industriale în acest sector, pe fondul programului foarte ambițios de instalare de noi capaități eoliene, dar și exemplele negative ale Ungariei și Bulgariei unde, cum utilizarea energiei eoliene este încă la scară redusă, nici industria nu se dezvoltă. Dickens spune că actuala politică a UE poate favoriza apariția de noi capacități industriale inclusiv în România, dar avertizează Guvernul să nu mai facă greșelile din trecut.
“În afară de aportul energiei verzi în sistem, energia eoliană contribuie la economie și în alte moduri. Fiecare turbină nouă generează o activitate economică de 13 milioane de euro. Iar industria are un potențial ridicat în ceea ce privește forța de muncă.
Avem deja fabrici în toată țara care produc sisteme de rulmenți, generatoare, sisteme de control, reductoare și multe altele. Dar există potențial pentru o producție sporită și pentru mai multe locuri de muncă. Inițiative precum recalificarea minerilor din Valea Jiului pentru a lucra în industria eoliană sunt, prin urmare, de apreciat.
Comisia Europeană dorește, de asemenea, să se asigure că turbinele eoliene din viitor sunt produse în Europa. La începutul acestui an, oficialii au propus Net Zero Industry Act (NZIA), care urmărește să sprijine investițiile în capacități de producție destinate tehnologiei cu „emisii zero” în Europa. Și au relaxat ghidurile privind ajutoarele de stat pentru investițiile naționale în producția de tehnologii curate”, spune Dickens.
“Aceasta este o situație temporară care le dă însă guvernelor posibilitatea să sprijine investițiile CAPEX în lanțurile lor naționale de aprovizionare cu tehnologii. România poate beneficia de acest lucru și poate extinde ceea ce există acum. Aproape toate parcurile eoliene pe care Europa le-a construit până în prezent utilizează turbine fabricate în Europa. Dar trebuie să depunem eforturi pentru a extinde lanțul de aprovizionare existent și pentru a ne atinge obiectivele. Unele țări din Europa Centrală și de Est au creat deja un flux constant de locuri de muncă prin dezvoltarea industriei eoliene. Polonia, de exemplu, a început recent dezvoltarea primelor parcuri eoliene offshore. Industria a ținut pasul cu noile dezvoltări: Vestas construiește acum o nouă fabrică de nacele pe coasta poloneză, creând 700 de locuri de muncă. Sprijinul autorităților publice i-a dat un impuls imens companiei Vestas pentru a construi o fabrică aici. Dezvoltatorul polonez Orlen va construi, de asemenea, un port pentru centrale eoliene offshore. Țara vecină, Ungaria, pe de altă parte, nu are obiective ambițioase privind energia eoliană. Nu construiește parcuri eoliene și, ca urmare, nu are o industrie eoliană în țară. Bulgaria se află într-o situație similară. Nu are o capacitate mare de energie regenerabilă și, prin urmare, nici un lanț mare de aprovizionare. Căci lanțul de aprovizionare se dezvoltă acolo unde se construiesc multe parcuri eoliene.
Autoritățile din România nu pot face aceleași greșeli pe care le-au făcut în trecut. Introducerea plafonului pentru prețul electricității a fost o mare eroare, un factor toxic pentru climatul investițional. Aceasta a generat neîncredere și a subminat capacitatea financiară a companiilor de a investi în proiecte noi.
Extinderea rețelei va fi, de asemenea, o provocare majoră. Transelectrica trebuie să adopte o abordare flexibilă în ceea ce privește acordarea autorizațiilor de racordare la rețea, astfel încât noile parcuri eoliene să poată alimenta rețeaua cu mai multă energie electrică verde. Și, deși autorizarea este relativ rapidă în România în comparație cu alte țări, este, de asemenea, esențial ca principiile din noua Directivă privind energia regenerabilă să fie implementate și transpuse la nivel local cât mai curând posibil pentru o extindere rapidă. Dacă România reușește, veți beneficia de mai multă energie eoliană și de mai multe oportunități”, mai afirmă șeful Wind Europe.
