Accidentul nuclear din Japonia, un pas înainte pentru regenerabile?

Accidentul nuclear de la Fukushima trezește interesul investitorilor pentru energia regenerabilă. Un nou bubble sau o creștere organică?

În urma accidentului de la Fukushima şi a dezbaterilor privind menţinerea capacităților nucleare, acțiunile companiilor producătoare de energie din surse regenerabile au crescut pe toate bursele din lume. Surprinzător oarecum  pentru cum se mișcă acum piețele, iar întrebarea care se pune este dacă regenerabilele au serioase perspective de dezvoltare.

Un raport recent al MIT miza pe capacitatea energiei regenerabile de a înlocui energia nucleară și cea produsp din arderea combustibililor fosili până în 2030. “Avem tehnologiile și capacitățile de producție. Vom avea capacitățile necesare pentru a produce 25 GW de energie fotovoltaică în 2011, și între 30 și 40 GW de energie eoliană în 2011” spune David Dornsbusch, președinte al asociației Cleantuesday, citat de presa franceză. “Nu este deci imposibil să avem 100-150 GW de energie regenerabilă pe an, de acum până în 2030”, crede el.

“În China, previziunile pentru capacitățile energetice ce vor fi instalate în următorii 10 până la 20 de ani sunt, mai mult sau mai puțin, identice cantitativ pentru energia nucleară și pentru cea din surse regenerabile” spune și Nicolas Rochon, fonador al companiei de consultanță în protecția mediului R Green. Costurile noilor centrale nucleare sunt însă imense: 5 miliarde de euro pentru 1,6 GW instalați în reactoare nucleare de tipul EPR și un cost estimat de 6 miliarde pe GW, plus costurile induse (consecințele catastrofei de la Cernobîl ar fi cuantificate la 260 miliarde de euro) plus incertitudinile legate de prețul uraniului sau sumele care trebuie avute în vedere pentru închiderea și centralelor ajunse la finalul perioadei de viață. Pe de altă parte, costurile capacităților de producție din surse regenerabile se estimează că vor continua să scadă, apropiindu-se de cele ale energiilor tradiționale.

Cea mai mare problemă care se pune însă este legată de independența eneregtică și de capacitatea de a recționa la oscilațiile de cerere. Dacă o centrală nuclaeră poate funcționa, în Franța, 85% din timp (7.500 de ore pe an), eolienele au o disponibilitate de 30%, iar capcitățile solare de doar 20%. Doar biomasa are aceeași disponibilitate ca energia nuclară.

Dacă, pe baza previziunilor Agenției Internaționale pentru Energie, până în 2020 vor fi instalați doar 150  GW “nucleari” suplimentari din cei 200 preconizați, ar fi nevoie, potrivit calculelor lui Rochon, de 150 GW “solari” pentru a compensa cei 50 GW “nucleari” lipsă. Argument suficient pentru a trezi interesul investitorilor.

Dacă în 2000, puterea instalată în centrale eoliene era, la nivel mondial, de 18 GW, anul trecut se estima că va ajunge la 194 GW. Pentru energia fotovoltaică, dacă la nivelul anului 2.000 nu prea se putea vorbi de o exploatare comercială, anul trecut capacitatea instalată în astfel de centrale ajunsese la peste 39 GW.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.