Efectele economice exacte ale unei pene generalizate de energie electrică la nivel naţional – ceea ce se cheamă „blackout” în engleză – sunt greu de cuantificat, iar asta se arată inclusiv în lucrările de specialitate. Totuşi, unele calcule pot fi făcute.
Înainte de toate trebuie spus că situaţia unui blackout la nivel naţional este extrem de puţin probabilă, în orice situaţie.
De la jumătatea deceniului trecut şi până acum, în România a avut loc o singură pană generalizată de curent, în 1977, dar nu în 4 martie, când a fost cutremurul, ci mai târziu, şi din cauza unei erori umane.
„Din 1947 şi până în prezent, România a avut un singur moment în care sistemul energetic a picat în totalitate. Pe data de 10 mai 1977, timp de aproape 4-5 ore sistemul energetic nu a mai funcţionat şi totul s-a întâmplat pentru că nimeni nu a luat în calcul avertizările specialiştilor. Pagubele înregistrate au fost de 4 ori mai mari faţă de cele produse de cutremurul din martie 1977. Totul a fost afectat. Au murit animale în ferme, oameni. Repornirea sistemului s-a făcut din termocentrala Doiceşti, despre care lumea a ajuns să spună acum că este cea mai proastă unitate”, declara în 2012, Constantin Ioaniţescu, fost director general al Termoelectrica, cu o experienţă de peste 40 de ani în energie, pentru Ziarul Financiar.
Pagubele cutremurului din 1977 au fost estimate de Banca Mondială la 2 miliarde de dolari.
De ce merită reluat acum scenariul, care, deşi extrem de puţin probabil, este înfricoşător? În prima lună a acestui an, România a importat extrem de multă energie electrică pentru a-şi asigura consumul. În unele momente au fost voci în sistem care au vorbit, inclusiv în contextul grevei minerilor, despre opţiunea de a fi redus consumul unor consumatori mari, în posibilitatea în care situaţia de la acea vreme ar fi fost dublată şi de un alt incident major, pentru a nu se ajunge la un potenţial blackout.
Aşadar, strict ipotetic, putem pune întrebarea: cât ar costa România şase ore de blackout?
Răspunsul nu poate fi decât estimativ, iar pentru a-l da, am folosit o cercetare a Copenhagen Economics, pe baza datelor Eurostat şi a preţurilor la electricitate din 2016, publicată de Comisia Europeană . În acel studiu se vorbeşte despre „value of lost load-VoLL”, adică un cost al lipsei de energie. Este un indicator aproximativ, care ţine cont de foarte multe variabile (perioada din an sau din zi în care are loc întreruperea, amploarea, cat de avansată este societatea, cum se consumă energia, etc) şi în plus există diverse moduri de calcula acest indicator, de la ţară la ţară.
Studiul calculează pierderea în euro/kWh de energie neconsumată, pentru consumatorii casnici şi cei comerciali. La nivelul Uniunii Europene, rezultatele au o marjă extrem de mare: pentru casnici variază de la 2 euro/kWh în Bulgaria, la 32 de euro în Luxemburg, iar pentru cei non casnici de la 11 euro/kWh în Bulgaria la 67 euro/kWh în Irlanda.
În România (pagina 117) indicatorul este de 3 euro/kWh pentru consumatorul casnic şi de 21 de euro pentru cel noncasnic (date pe baza preţurilor şi a PIB din 2016). Aşadar, putem estima, chiar dacă grosier, care ar fi paguba minimă pentru România a unui blackout generalizat de şase ore.
Puterea medie orară consumată în România a fost, în data de 23 ianuarie, de 8.269 MW (consum mediu de 8.087 MWh), deci, calculat la o medie de şase ore, consumul naţional a fost de 49.614 MWh, adică, grosier, 50 de milioane kWh. Dacă folosim estimarea că 28% din cosum este reprezentat de casnici, consumul total al acestora a fost de 14 milioane de kilowaţi, iar restul consumului, de 36 de milioane l-am socotit non-casnic (aici intră şi consumul propriu tehnologic al SEN). Dacă luăm valorile mediii din studiu, ar rezulta o VoLL de 42 de milioane de euro pentru populaţie şi de 756 de milioane de euro pentru industrie.
Aşadar, o pană generalizată de curent, la nivelul întregii ţări, timp de şase ore, ar aduce pagube economice (altele nu pot fi socotite), de cel puţin 800 de milioane de euro, din neutilizarea energiei necesare activităţii economice şi casnice.
Iar VoLL reprezintă doar valoarea economică a energiei neconsumate, nu şi daunele provocate de oprirea alimentării cu energie pentru echipamente, utilaje (unele pot deveni inutilizabile, în industrie), care sunt previzibile şi probabil mult mai mari dar care nu se pot calcula înainte. În plus, şi aceşti 800 de milioane de euro sunt cu siguranţă mai mulţi pentru că acum avem preţuri mai mari la energie faţă de 2016.
1 Comment