România are cele mai mici prețuri la gazele naturale, la nivelul întregii Uniunii Europene, dar, atât Bruxelles-ul, cât și FMI presează autoritățile de la București să liberalizeze piața.
La 1 ianuarie, prețul plătit de populația din România care se încadrează în tranșa de consum de până la 15.000 kWh pe an (1.380 metri cubi), cea care curpinde majoritatea consumatorilor casnici, era de 2,65 eurocenți pe kWh (taxe și TVA incluse) cel mai mic preț din Uniunea Europeană, la egalitate cu cel plătit de consumatorii din Letonia. Situația se repetă și în cazul consumatorilor ne-industriali cu un consum mare (30.000 kWh pe an), unde, pentru România, era valabil, la 1 ianuarie, un preț de 2,57 eurocenți pe kWh, poziție cu care suntem, din nou, la coada clasamentului, de data asta singurii cu cel mai mic preț.
Pentru tranșa cu cel mai întîlnit consum aferent casnicilor, prețul din România este mult mai mic decît cel din majoritatea țărilor cu consum semnificativ. Doar noi și letonii plătim sub 3 cenți pe MWh și doar bulgarii și estonienii plătesc mai puțin de 4 cenți.
Prețurile la consumatorii industriali din tranșa cu consum mic, de până la 115 MWh pe an (10.550 mc) sunt, în România de 2,10 eurocenți, nivel mai mare doar decât cel din Estonia. Prețul nu conține TVA. La rîndul lui, prețul fără TVA pentru gazul consumatorilor industriali cu cel mai mare consum (11,5 GWh sau1,05 milioane mc/an) este de 2,07 eurocenți, iarăși cel mai mic nivel din toată Uniunea.
Vedeți mai jos tabelele cu prețurile la gaze din Uniunea Europeană, așa cum apar pe Europe Energy’s Portal.
Comparând prețurile, rezultă câteva situații particulare pentru România. În primul rând, prin prețul reglementat, România asigură, pentru toți clienții casnici, un preț mult mai bun decât celelalte țări europene, asta pentru că: 1-în coșul pentru populație o pondere mare are gazul din producția internă, aceasta fiind controlat de stat, la un nivel de preț de două ori mai mic decât cel de import-România este printre puținele țări europene care are gaz din producție internă care să asigure până la trei sferturi din consumul intern. 2-pentru partea de gaz de import, adică rusesc, România încă nu a făcut ajustările necesare de preț, distribuitorii E.On și GdF Suez plângându-se adesea că au pierderi substanțiale pentru că statul nu recunoaște în întregime costul gazului importat din Rusia.
Pe de cealaltă parte, diferența de preț dintre gazele industriei și cele ale populației este printre cele mai mici din UE: practic, dacă aplicăm TVA la prețul de 2,07 eurocenți, cel plătit de industria cu cel mai mare consum, rezultă un preț final de 2,56 cenți, cu doar 3% mai mic decît cei 2,65 eurocenți pe MWh plătiți de populația cu cel mai mic consum. De reținut că, cel puțin teroretic, în România, piața gazului pentru consumatorii non-casnici este liberă, fiecare consumator putând negocia prețurile și cantitățile. Asta teoretic, pentru că, practic, doar ceva mai mult de jumătate dintre consumatorii care puteau achiziționa gaz de pe piața liberă au și făcut acest lucru, restul preferând formula “la coș”. Oricum, pe segmentul industrial, piața a fost distorsionată de o reglementare care obliga producătorii interni să vîndă, la preț de producție internă, gaz companiilor din industria chimică. Cel mai important beneficiar:grupul Interagro.
Confruntat cu solicitări din ce în ce mai dese, din partea Comsiei Europene și a celui de-al doilea producător de gaze din România, Petrom, Executivul a promis FMI, în scrisoarea de intenție, că va liberaliza în totalitate prețurile pntru non-casnici, mai întâi. Pentru asta, “până la 1 aprilie 2011 se va stabili un calendar de ajustare pentru a se ajunge la nivelul integral al formulei de preţ bazat pe Costului Unitar al Gazelor (CUG) până la finele lui 2011 pentru consumatorii necasnici” scrie în ultima scrisoare de intenție trimisă de Guvern FMI. ANRE n-a făcut încă acest lucru, pe motiv că îi lipsește studiul de impact.
Ce soluții teoretice are la îndemână Guvernul
- liberalizarea totală, pentru toți consumatorii. În acest caz se respectă toate reglementările europene, iar cel mai la îndemână preț “de piață” este prețul de import. În ianuarie, acesta a fost de 399 de dolari mia de metri cubi, mai mare decît cel din multe alte state europene. Petrom și Romgaz vor livra populației gaz la acest preț, de peste două ori mai mare decât cel cu care sunt obligate să vândă acum gazele pentru populație-160 de dolari. Cum structura coșului este acum 70% intern-30% import, ar rezulta o creștere de preț substanțială pentru populație. Statul ar urma să definească noțiunea de consumator vulnerabil, aplicabilă celor mai defavorizați consumatori, care ar urma să primească ajutoare.
- gaze doar din producția internă, la prețurile actuale, pentru consumatorii casnici, cel puțin pentru o perioadă de timp. În schimb, pentru toți ceilalți consumatori ar trebui să se renunțe la structura de coș, ANRE să nu mai dicteze prețul, acesta urmând să fie 100% rezultat al pieței. Consumul casnicilor este de circa un sfert (26% în ianuarie 2011) iar, în acest caz, această categorie de consumatori ar urmă să aibă parte de o factură sensibil diminuată. Reversul se va simți la ceilalți consumatori, industriali și comerciali. Soluția a fost avansată de Petrom.
- menținerea situației actuale, dar cu compromisul acceptării unor prețuri mai mari. Populația va păstra statutul reglementat, dar ANRE ar trebui 1. să permită o creștere sensibilă a prețurilor pentru gazul din intern, pentru ca el să se apropie de ceea ce s-ar putea înțelege prin “preț de piață” 2.să accepte un cost mai mare, în factura distribuitorilor, pentru gazul de import.
- un cost legat de o altă cotație, independentă de prețul de import al gazelor de la Gazprom și recunoașterea costurilor strict legate de acea cotație, cel puțin pentru populație, în cazul în care Guvernul nu vrea să renunțe la toate pârgiile de control al prețurilor.
Prețul pentru 1kWh pentru consumatorii casnici cu consum de max.15.000 kWh/an (majoritatea consumatorilor casnici), cu toate taxele incluse
Austria € 0.0637
Belgium € 0.0473
Bulgaria € 0.0384
Cyprus NO DATA
Czech Rep. € 0.0462
Denmark € 0.1054
Estonia € 0.0363
Finland NO DATA
France € 0.0620
Germany € 0.0572
Greece NO DATA
Hungary € 0.0519
Ireland € 0.0498
Italy € 0.0542
Latvia € 0.0265
Lithuania € 0.0439
Luxembourg € 0.0470
Malta NO DATA
Netherlands € 0.0702
Poland € 0.0562
Portugal € 0.0612
Romania € 0.0265
Slovakia € 0.0522
Slovenia € 0.0435
Spain € 0.0506
Sweden € 0.1098
UK € 0.0436
Prețul pentru 1kWh pentru consumatorii industriali cu consum de max 11.5 GWh/an, fără TVA
Austria € 0.0379
Belgium € 0.0291
Bulgaria € 0.0232
Cyprus NO DATA
Czech Rep. € 0.0227
Denmark € 0.0425
Estonia € 0.0195
Finland € 0.0291
France € 0.0244
Germany € 0.0277
Greece NO DATA
Hungary € 0.0235
Ireland € 0.0264
Italy € 0.0231
Latvia € 0.0226
Lithuania € 0.0251
Luxembourg € 0.0345
Malta NO DATA
Netherlands € 0.0256
Poland € 0.0250
Portugal € 0.0225
Romania € 0.0207
Slovakia € 0.0243
Slovenia € 0.0271
Spain € 0.0218
Sweden € 0.0495
UK € 0.0205
Nu stiu cum se face, dar toti analistii occidentali (inclusiv FMI) cand vorbesc de preturi se refera la preturi comparabile in Romania cu cele din tarile lor. Niste idioti din moment ce nu analizeaza si nivelul veniturilor romanilor care sunt de peste 10 ori mai mici. Cand se ridica problema veniturilor (in cazul salariilor se invoca nivelul productivitatii muncii, iar in cazul pensiilor,cresterea PIB) si atunci ce importanta are cat plateste un occidental (care poate ca nici nu are productie proprie) comparativ cu cat plateste un roman(care dispune de 30% consum din productie proprie?). Ca sa nu mai vorbim ca la ei mancarea este ieftina comparativ cu veniturile lor fata de Romania unde mancarea costa foarte mult din bugetul unei familii. Pe de alta parte, din cate am observat in ultimii 21 de ani, in Romania se iau decizii aberante, toate preturile la utilitati se majoreaza cam in aceeasi perioada, astfel ca romanii nu-si pot planifica corespunzator prioritatile in efectuarea cheltuielilor si atunci traiesc din datorii sau la limita saraciei. Cred ca ar trebui efectuate analize de impact serioase si luarea unor decizii tinand seama de nivelul de dezvoltare a Romaniei fata de tarile occidentale. Asta trebuie sa sustina Romania in discutiile cu UE pana cand vom ajunge si noi la un nvel de dezvoltare care sa ne permita o aliniere a preturilor la nivelul UE. Cu investitiile efectuate in ultimii 2 ani cred ca mai avem mult pana la acel nivel.
O problema pentru Finatu:
Ce ne facem cu concurenta? Pai cum poate o firma sa concureze o alta care plateste gazele la jumatate de pret? Cum a reusit Ioan Nicolae, sa zicem, sa reziste si sa faca avere cu preturi practic subventionate?
Ce ne facem cu capitalistii autohtoni (recte: Maria Grippini_) care se temea de faptul ca prin cresterea salariilor firmele sale nu fac fata concurentei occidentale. Aici trebuie o discutie serioasa, ca vorbe… mai stiu si eu. Intrebare: este cineva interesat (si dispus la efort) pentru o discutie grea, lunga si educativa?
Compară prețurile pt consumatori casnici si industriali si vezi ca sunt la jumătate pt cei industriali in tarile UE! La noi sunt cam egale!
Preturile la gaze respectiv energie electrica se vor dubla cel putin pana in 2012-2013 asta cere UE
Daca am vrut in UE acum trebuie sa ne conformam
Singura solutie pt consumatorii casnici ar fi investitiile
in reducerea consumurilor de gaz respectiv energie electrica