Chiar dacă la nivel politic relaţiile dintre cele două state sunt destul de reci, Republica Moldova este tot mai aproape de România din punct de vedere energetic. Deşi la nivel institutional încă se face destul de puţin şi pe acest palier, firmele mari româneşti sunt din ce în ce mai active peste Prut, iar Moldova face paşi mari în a-şi reduce dependenţa de energia care vine din Est.
Interconectarea reţelei de înaltă tensiune
Săptămâna trecută, Republica Moldova a semnat un acord istoric, care, odată dus la final, va reduce dramatic gradul de dependenţă al ţării de energia electrică din Est şi va uni practic ţara cu România şi Uniunea Europeană.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Uniunea Europeană (UE), Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca Mondială au semnat pentru un pachet de finanţare de 270 de milioane de euro pentru a asigura interconectarea permanentă între reţelele electrice din Moldova şi România.
Compania Moldelectrica, echivalentul Transelectrica din Republica Moldova, va construi o nouă line electrică de înaltă tensiune de 400 kV între Vulcăneşti, localitate în sudul Moldovei situată aproape de graniţa cu România, şi capitala Chişinău, o staţie electrică de tip back-to-back de 600 MW în Vulcăneşti şi va moderniza staţia de la transformare de la Chişinău, care acum funcţionează la 330 kV, ca urmare a introducerii noii tensiuni de 400 kV.
O staţie back-to-back este necesară pentru a uniformiza diferenţele de voltaj care există acum acum între sistemul românesc şi cel din Republica Moldova. Practic, după ce aceasta va fi realizată, o parte din reţeaua de înaltă tensiune a Moldovei va funcţiona la 400 kV, aceeaşi ca în România şi Europa centrală şi Occidentală, iar Moldova va putea primi energie electrică din reţeaua românească.
Moldelectrica trebuie să realizeze aceste lucrări pe parcursul a trei ani, între 2019 şi 2022 şi, odată finalizate, acest lucru va însemna că Republica Moldova va fi legată permanent la reţeaua electrică a României şi, implicit, a Uniunii Europene.
Ţara este dependentă aproape 100% de importurile de energie electrică, pentru că nu are capacităţi semnificative de producţie. Cea mai mare parte a energiei este furnizată de centrala electrică de la Cuciurgan, care se află însă în Transnistria şi este deţinută de gigantul rus Inter RAO, iar restul reprezintă importuri din Ucraina.
„Interconectarea asincronă a rețelelei electrice din Moldova și România reprezintă un pas important înainte în direcția integrării în piața europeană unică de energie electrică. Acest proces va permite Republicii Moldova participarea la piața europeană a energiei electrice, prin intermediul „ENTSO-E” (Rețeaua Europeană a Operatorilor Sistemelor de Transport Energie Electrică)”, scrie şi pe site-ul Moldelectrica.
Ministrul Economiei de la Chişinău, Octavian Calmâc, a declarat că proiectul de interconectare electrică cu România este cel mai mare proiect în domeniul energetic al Republicii Moldova de la proclamarea independenţei până în prezent.
Transgaz se înscrie la privatizarea reţelei de gaze
Deşi este cea mai importantă, această interconectare a reţelelor electrice nu este singurul pas în relaţia apropierii energetice a Republicii Moldova de România, şi, implicit, de Uniunea Europeană. Compania Transgaz, operatorul sistemului national de transport al gazelor din România, a decis în această lună înfiinţarea unei companii în Republica Moldova pentru a participa la privatizarea întreprinderii de stat Vestmoldtransgaz. Compania moldoveană a fost creată în anul 2014 pentru a gestiona proiectul gazoductului Iaşi-Ungheni, prin care Republica Moldova este conectată la sistemul de transport de gaze al României, şi pentru a presta servicii de transport al gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova. Prima etapă a proiectului gazoductului a fost încheiată în 2014, iar pentru a putea finaliza proiectul, este nevoie de terminarea conductei de la Ungheni până la Chişinău, adică încă 117 km, pentru a aduce gazul de la graniţa cu România în zona cu cel mai mare consum din Republica Moldova.
Potrivit relatărilor din presa de peste Prut, preţul cerut de autorităţile de la Chişinău este de 180 de milioane de lei moldoveneşti (circa 9 milioane de euro), la care se adaugă obligaţii de investiţii de 93 de milioane de euro din partea viitorului proprietar, în următorii doi ani.
Gazele din Marea Neagră merg întâi în Est
Tot relativ la aprovizionarea cu gaze din România, speculaţiile referitoare la aprovizionarea Moldovei cu gaze româneşti extrase din Marea Neagră nu par a fi chiar atât de departe de adevăr, deşi mai e mult până acolo. Luna trecută, Transgaz a obţinut acordul de mediu pentru a construi o conductă care se lege ţărmul Mării Negre cu conducta de tranzit Isaccea Negru-Vodă, prin care gazele ruseşti ajung în sudul Europei, prin Ucraina. Conducta va prelua gazele extrase din Marea Neagră, de la ţărm, mai întâi cele care vor fi extrase de Black Sea Oil and Gas, firmă deţinută de gigantul American Carlyle. Conducta va duce gazul de la Marea Neagră nu în sistemul românesc de conducte, ci în conducta de tranzit, semn că primele gaze româneşti vor merge la export, în zona de est a Europei, posibil în Ucraina şi, de ce nu, Moldova.
Citeşte şi:
Primele gaze din zăcămintele uriaşe din Marea Neagră românească nu sunt pentru români. Vor merge la export
Privatizarea distribuţiei de energie electrică
Companiile româneşti încearcă să devină active şi pe partea de distribuţie a energiei electrice din Republica Moldova. De mai multă vreme, una dintre firmele mari de distribuţie din România negociază preluarea distribuţiei de energie electrică din zona Chişinăului, potrivit mai multor relatări din presă, neconfirmate însă oficial. Este vorba despre reţeaua privatizată în trecut de statul moldovean cu firma Union Fenosa şi la care acum spaniolii se pare că ar dori să renunţe. Spaniolii de la Gas Natural Fenosa, care deţin în Moldova Red Union Fenosa şi Gas Natural Fenosa Furnizare Energie, au circa 800.000 de clienţi în Moldova şi distribuie 70% din toată energia consumată în ţara vecină.
Dacă acestea sunt intenţii şi planuri, ar trebui să pomenim şi despre realităţi, iar una indubitabilă este că, de câţiva ani, companiile petroliere româneşti fac legea pe piaţa carburanţilor auto din ţara vecină.
Moldova merge cu carburanţi din România
La finele anului trecut, în Republica Moldova erau 650 de benzinării, dintre 500 sunt aşa numitele benzinării „de lanţ”, operate de companiile pretroliere, nu de independenţi. Liderul pieţei este grupul Rompetrol, care, cu cele 77 de benzinării pe care le opera atunci, nu era pe primul loc din punct de vedere al mărimii reţelei, ci pe al patrulea. Cea mai extinsă reţea este operată de ruşii de la Lukoil, care aveau atunci 102 staţii, urmată de Tirex, fosta companie de stat, acum privatizată, cu 86 de staţii, şi de o a altă companie petrolieră românească, OMV Petrom, care avea 80 de benzinării.
Deşi are a patra reţea de distribuţie, totuşi Rompetrol a ajuns, primul furnizor de carburanţi. Explicaţia ţine de faptul că vânzările din staţii sunt dublate de cele din depozit, aşa numitul sistem de vânzări wholesale: Rompetrol Moldova vinde practic şi altor jucători din piaţă carburanţii care sunt produşi la rafinăria Petromidia din România.
Lukoil îşi alimentează reţeaua tot cu benzină şi motorină produse în România, la Petrotel Ploieşti, ceea ce face şi Petrom, cu carburanţi produşi la rafinăria Petrobrazi din Ploieşti, aşadar, mai mult sau mai puţin, jocurile sunt făcute pe piaţa din Moldova de aceleaşi firme ca şi în România. În Republica Moldova nu este nicio rafinărie.
Companiile petroliere vând în Moldova carburanţi aceeaşi calitate ca şi în România, şi care respectă standardul Euro 5, lucru obligatoriu în România, ca ţară membră a UE, dar nu şi în Republica Moldova.
„Vorbim mult şi facem puţin”
Republica Moldova este aşadar, din punct de vedere energetic, tot mai aproape de România. Totuşi, voci autorizate din piaţă spun că s-a făcut totuşi destul de puţin. „Cooperarea energetică dintre România şi Moldova este una strategică, deşi trebuie să ţină cont şi de eficienţa economică. Din păcate, vorbim mult şi facem puţin. În afară de prima fază a interconectorului de gaz Iaşi-Ungheni pe care l-am finalizat cu eforturi în 2014, nu sunt prea multe lucruri de menţionat, asta în condiţiile în care, tot în 2014, am alocat zeci de milioane de euro din fonduri structurale acestei cooperări”, a declarat Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, actualmente consilier pe probleme de energie la Deloitte.
Sursă foto: https://filialamariadragan.files.wordpress.com
