Cine pierde și cine câștigă din amânarea liberalizării prețurilor la gaz. Și cât

Centrul Român de Politici Europene (CRPE), un think-tank finanțat de Fundația Soros, a identificat cîștigătorii și perdanții din actuala situație de pe piața gazelor naturale.

CRPE a publicat la sfârșitul lunii trecute un raport intititulat “Piața unică de energie. Europa face al treilea pas înainte, noi încă unul înapoi” în care atrage atenția asupra regreselor făute de România în ceea ce privește liberalizarea piețelor energetice. În cazul particular al pieței de gaze, CRPE a calculat pierderile furnizorilor de gaze, care trebuie să vândă gazul sub prețul de cost, dar și ale producătorului Romgaz, forțat de stat să vândă mai ieftin decît prețul pieței. A găsit și câștigătorii acestei situații.

Puteți citi mai jos, integral, fragmentul din studiu care se referă la amânarea liberalizării prețurilor la gaze.

“Marii câştigători din întârzierea reformelor în liberalizarea pieţei de gaz, de pildă, sunt în principal companiile care primesc “gaz ieftin din producţie internă”. Până la liberalizarea preţurilor la gaz, adică a aducerii preţurilor gazului intern la paritatea celui de import, liberalizare care ar fi trebuit de fapt finalizată în 2008, practic toţi consumatorii au posibilitatea de a achiziţiona gazul la “preţ de coş”. “Coşul” reprezintă o medie a preţurilor pentru gazul intern şi gazul de import, ponderată cu cantităţile din producţie internă şi respectiv import. Pentru a ţine preţurile jos, statul manevrează preţul Romgaz şi forţează şi Petrom să vândă la acelaşi preţ; cum nu poate controla preţul de import, preţul de coş se ţine jos prin scăderea preţurilor gazului intern sau/şi creşterea cantităţilor extrase din România.

În plus, sub pretextul crizei, din iulie 2009 până în octombrie 2010 consumatorii interuptibili cu consum peste 1 milion m3/zi au avut posibilitatea de a achiziţiona exclusiv gaz din producţia internă. Criteriile erau îndeplinite de câţiva producători de îngrăşăminte, printre care grupul Interagro şi Azomureş, şi alţi consumatori industriali, cum ar fi producători de electricitate. Doar producătorii de îngrăşăminte au un consum egal cu cantităţile care se importă în medie într-un an (cca. 20% din consumul de gaze din România). Prin comparaţie, 20% înseamnă şi cât consumă toţi consumatorii casnici din România.

Cine suportă acest ajutor de preţ pentru consumatorii finali? În primul rând Romgaz, care furnizează gaz la preţul redus pentru producţia internă, în loc să-l vândă la preţul de piaţă (cel de import); în plus Romgaz nici nu-şi încasează facturile. Într-o măsură mai mică pierde şi Petrom, care a găsit însă diferite metode de a ocoli coşul pentru o parte din gazul extras. Pe ansamblu, se estimează că pierderile totale numai din vânzarea gazului din producţie internă la preţ mult sub nivelul pieţei poate fi de cca. 2 miliarde USD anual. Un caz special îl reprezintă în 2010-2011 EON şi GDF, fostele Distrigazuri, cărora ANRE le reglementează preţul final la consumatori fără a le recunoaşte însă integral costul de achiziţie a gazului.

Astfel, EON şi GDF vând gaz la un preţ reglementat, format din tarife de distribuţie, transport şi înmagazinare plus preţul gazului, reglementat după metoda coşului. Pentru a ţine preţurile jos, ANRE nu a mai actualizat compoziţia coşului din trimestrul IV 2009, parametrii de calcul fiind import 20%, la preţ de 290 USD/1000 m3 şi curs de schimb de 1 USD = 2,9 RON, iar preţul gazului intern era de cca. 160 USD/1000 m3. Deşi EON şi GDF sunt obligate să vândă în continuare la preţul de coş, în realitate Interagro, Azomureş şi ceilalţi au consumat o parte din gazul intern, inclusiv reducând disponibilul din depozite, iar condiţiile în care cumpără EON şi GDF s-au schimbat radical: azi, se importă cca. 40% din gaz, la preţ de aproape 400 USD, şi la un curs de 1 USD = 3,2 RON. În alte cuvinte, cei doi privaţi sunt forţaţi de stat să vândă în pierdere: numai în 2010, pierderile celor doi s-au ridicat la 400 mil. RON, iar în primele două luni din 2011 deja pierderile depăşesc 100-120 mil RON”.