În energie, uneori 30 de minute pot redefini locul consumatorului în sistem. La 1 septembrie 2026, între orele 12:00 și 12:30, un grup format exclusiv din locuri de consum și-a redus temporar consumul cu 3 MW, la solicitarea Dispecerului Energetic Național. Pentru prima dată în România, echilibrarea sistemului a fost asigurată efectiv din partea cererii, fără participarea unei unități de producție sau de stocare.
Opinie de Alexandra Diala
Adevărata premieră nu stă în cei 3 MW, ci în faptul că o decizie luată la nivelul consumului a fost, pentru prima dată, recunoscută, măsurată și remunerată ca resursă pentru echilibrarea sistemului.
În practică, mecanismul este ușor de înțeles. O fabrică poate amâna pentru scurt timp un proces care nu este urgent. Un depozit frigorific poate modifica programul compresoarelor fără să afecteze temperatura produselor. O clădire de birouri poate ajusta temporar ventilația sau climatizarea. Fiecare resursă poate fi prea mică pentru a intra singură în piață, unde pragul minim este de 1 MW. Prin agregare, mai multe asemenea decizii sunt reunite și prezentate sistemului ca o singură ofertă.
Consumatorul decide în avans ce poate modifica, pentru cât timp și în ce condiții. Participarea este voluntară, rezultatul este verificat, iar serviciul este remunerat. Nu este raționalizare și nici dreptul cuiva de a opri discreționar consumul. Este o relație contractuală prin care flexibilitatea pe care un consumator o are deja în propria activitate capătă valoare pentru întregul sistem.
Cei 3 MW nu reprezintă dimensiunea viitoare a pieței, ci proba că mecanismul funcționează. Drumul către acest moment a început odată cu Directiva (UE) 2019/944, care a deschis piețele de energie participării active a consumului și agregării. România a preluat aceste principii în legislația primară și secundară, transformându-le în reguli concrete de acces la piață.
Aceeași schimbare se află și în centrul agendei europene. La 7 martie 2025, ACER a transmis Comisiei Europene propunerea pentru primul cod european de rețea privind răspunsul cererii. O lună mai târziu, Agenția și autoritățile naționale de reglementare au formulat 12 acțiuni “no-regret” pentru deschiderea piețelor către resursele de consum. În spatele acestor documente se află un mesaj simplu: un sistem cu tot mai multă producție variabilă are nevoie nu doar de centrale și instalații de stocare, ci și de consumatori care pot răspunde atunci când este util.
Cifrele arată de ce consumatorul nu mai poate fi tratat ca ultimul element al lanțului energetic. Potrivit Eurostat, gospodăriile au reprezentat 26% din consumul final de energie al Uniunii Europene în 2024. Din energia utilizată în locuințe, 61,5% a fost destinată încălzirii spațiilor, 15,6% încălzirii apei, iar 14,8% iluminatului și aparatelor electrice. La o asemenea pondere, chiar și valorificarea unei părți din consumul care poate fi deplasat în timp devine relevantă pentru întregul sistem.
Valoarea acestei resurse poate fi estimată. În Pachetul european privind energia pentru cetățeni publicat la 10 martie 2026, Comisia Europeană estimează că flexibilitatea cererii ar putea aduce sistemului european economii de aproximativ 2,7 miliarde de euro pe an, până în 2030. În anumite situații, programarea încălzirii astfel încât o parte mai mare a consumului să aibă loc în intervalele din afara vârfurilor de consum, poate reduce cu până la 40% valoarea facturii aferente acestui consum. Nu este o promisiune identică pentru fiecare gospodărie, ci dovada că momentul în care folosim energia poate avea o valoare economică la fel de reală ca energia însăși.
Pentru România, întrebarea nu mai este dacă flexibilitatea consumului poate funcționa, ci cât de repede poate fi extinsă. Primii participanți vor veni firesc din industrie, unde procesele sunt mari și ușor de agregat. Dar piața nu trebuie să rămână rezervată marilor fabrici. Lanțuri de magazine, depozite frigorifice, stații de pompare, clădiri comerciale, instituții publice și întreprinderi mici pot oferi, împreună, servicii relevante. Un singur supermarket contează puțin pentru sistem. Câteva zeci însă, coordonate de un agregator, pot deveni o resursă semnificativă.
Primul lucru de care România are nevoie este creșterea participării: mai mulți agregatori, mai multe grupuri calificate și mai multe categorii de consumatori.
Al doilea este transparența. Cei 3 MW pot deveni punctul de plecare al unui tablou de bord public care să arate trimestrial câți agregatori și câte grupuri sunt active, câți MW au fost calificați și activați, cât au durat activările și din ce sectoare provin participanții. O piață nouă câștigă încredere atunci când progresul poate fi văzut și măsurat.
Al treilea pas este simplificarea accesului. Pentru ca participarea să se extindă, consumatorul trebuie să poată evalua ușor oportunitatea: să cunoască etapele calificării, termenele, condițiile serviciului și modul de remunerare înainte de asumarea unui angajament. Cu cât aceste repere sunt mai previzibile, iar rezultatele mai ușor de anticipat, cu atât flexibilitatea existentă în fabrici, depozite sau clădiri poate fi valorificată mai rapid în piață.
La fel de importantă este încrederea. Consumatorul trebuie să știe ce obligație își asumă, cum se verifică serviciul, ce remunerație primește, când se poate retrage și unde poate contesta o măsurare sau o plată. Consumer empowerment nu înseamnă transferarea unei noi responsabilități către consumator, ci oferirea unei alegeri reale, însoțită de informații clare și de posibilitatea de a valorifica o resursă proprie.
Pentru autoritățile competente, acesta este și un nou mod de a măsura consumer empowerment. Nu doar prin drepturile înscrise în legislație, ci prin rezultate: câți consumatori au acces, câți participă efectiv, câte oferte există și ce valoare este recunoscută flexibilității lor. Consumatorul final devine astfel reperul care leagă tranziția energetică de viața economică reală.
România are deja regulile, primul agregator calificat și prima activare efectivă. Cei 3 MW nu sunt o concluzie, ci prima unitate de măsură a drumului care urmează. Peste un an, întrebarea relevantă va fi câți MW din consum au fost calificați, cât de des au fost activați și câte categorii de consumatori au intrat în piață. Dacă aceste cifre vor crește, jumătatea de oră din 1 septembrie 2026 va rămâne momentul în care consumatorul a încetat să mai fie doar destinația energiei și a devenit una dintre resursele sistemului.
Alexandra Diala este Doctor în Economie al Academiei Române, cu o teză dedicată poziționării României în contextul Strategiei Energetice Europene.
După experiența profesională acumulată în cadrul Parlamentului European, la Bruxelles, Alexandra Diala are în prezent peste 12 ani de experiență în sectorul energetic. În 2014 a fost consilier al Ministrului Delegat pentru Energie, ulterior asigurând conducerea executivă a Asociației Române pentru Promovarea Eficienței Energetice (ARPEE).
