A fi prosumator este un lucru bun, iar faptul că îţi acoperi consumul ajută pe toată lumea, însă datorită ajutoarelor acordate de către stat au apărut şi prosumatori ca „producători deghizaţi”, susţine preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România (AFEER), Laurenţiu Urluescu.
„Din punctul meu de vedere, a fi prosumator este un lucru bun. A fi prosumator înseamnă să produci energie pentru a acoperi consumul tău în perioada posibilă. Faptul că îţi acoperi consumul ajută pe toată lumea, iar acele subvenţii date de stat către consumatorul casnic au fost binevenite şi erau parcă de până în 5 kW. Au fost multe beneficii. Din păcate, că aşa se întâmplă la noi, datorită ajutoarelor date către prosumatori, unii s-au gândit să investească şi să facă bani din acest lucru. De aceea avem prosumatori cu gheretă la poartă cu 200 kW. Avem foarte mulţi prosumatori care înainte să investească aveau 1 kW consum şi acum au 70 de kW producţie. Aceştia, după mine, sunt un fel de producători deghizaţi. Acum ne punem problema că aceştia aduc nişte energie în reţea în momentul când nu este nevoie…. Noi am făcut un studiu, printr-un consultant imparţial, şi ne-a ieşit că orice MWh introdus în reţea de către prosumatori duce la un cost între 200 şi 350 de lei pe MWh, care este socializat, adică recuperat de la ceilalţi consumatori”, a subliniat preşedintele AFEER, vineri, într-o conferinţă de specialitate.
El a menţionat, totodată, că, la capitolul energie, pentru a putea produce atunci când este nevoie, există diverse metode precum stocarea în baterii sau chiar stocarea în agent primar – în gaz, în cărbune, în apă.
„În ceea ce priveşte ce am văzut foarte mult în presă, că exportăm ieftin şi importăm scump, aş vrea să fac o precizare: energia electrică nu se stochează. Ca energie electrică, trebuie ca, în orice moment al zilei, producţia să fie egală cu consumul. Din acest motiv, producţia de energie electrică la ora 12:00 nu este la fel cu energia electrică la ora 21:00. La ora 12:00, din cauza investiţiilor solare, în ultimul timp este excedent de energie, adică este prea multă producţie şi prea puţin consum. La ora 21:00 este exact invers, adică este mai mare consumul şi mai puţină producţie. De aceea, fiind o piaţă cuplată cu pieţele din Europa, există aceste fluxuri de import-export de energie care cumva echilibrează preţurile din piaţă. Există diverse metode prin care energia poate fi transformată în altă energie, în aşa fel încât să o producem când este nevoie. Vorbim despre baterii, dar mai sunt şi alte metode de stocare sau chiar stocarea în agent primar – în gaz, în cărbune, în apă. De aceea, exportăm ieftin şi importăm scump, pentru că nu este aceeaşi marfă. Deci, exportăm roşii, importăm castraveţi… În ceea ce priveşte stocarea, sigur că aşteptăm investiţiile”, a afirmat Urluescu.
Acesta a adăugat că, în cazul Bulgariei, pe zona de stocare a energiei în baterii, statul a subvenţionat parţial investiţiile şi a impus termene de punere în funcţiune foarte rapide, „ceea ce a impulsionat masiv investiţiile în baterii”. „La noi este în lucru o schemă similară, dar nu de puterea asta, ci mult mai mică şi se tot discută despre ea. Încă nu a început. La prosumatori trebuie să facem o defalcare”, a punctat Laurenţiu Urluescu.
Coaliţia pentru Libertatea Comerţului şi a Comunicării – CLCC a organizat, vineri, cea de-a 65-a dezbatere profesională digitală, cu titlul „O lungă vară fierbinte. Canicula pune la încercare sistemul energetic, dar şi opţiunile de furnizare a energiei”.
Citește și:
