Corneliu Bodea, fondator al grupului Adrem și președinte al Centrului Român al Energiei, o voce autorizată în domeniul energiei, vorbește, într-un interviu pe care ni l-a acordat, despre temele cele mai arzătoare ale momentului.
Principalele idei
- Fenomenul prosumatorilor a fost supraîncurajat politic, deși el a ajuns la un nivel de la care trebuie limitat pentru că generază dezechilibre tehnice și costuri ascunse pentru restul consumatorilor. Avantajele excesive pentru 250.000 de prosumatori sunt plătite indirect de ceilalți 9 milioane de consumatori
- Lipsa investițiilor în sisteme de stocare face ca prosumatorii să livreze haotic în rețea, afectând stabilitatea și corectitudinea economică a sistemului energetic, deși aportul lor este uneori benefic pentru rețea. România are nevoie urgentă de programe de sprijin pentru stocare la prosumatori.
- Prețul energiei în România este prea mare față de resursele și potențialul național, din cauza lipsei investițiilor în capacități noi timp de trei decenii. Nu este cel mai mare din Europa, dar este peste media europeană. Industria este afectată.
- Nu există soluții reale pentru scăderea prețului energiei pe termen scurt, însă investițiile aflate acum în curs vor duce, în 2-3 ani, la ieftiniri semnificative, care vor duce prețul energiei sub media europeană.
- Un blackout total este improbabil; riscurile reale țin de erori tehnice sau de factorul uman, și oricum pentru un blackout ar trebui să apară mai multe probleme în același timp. Blackout-ul nu poate apărea de la un deficit de producție, pentru că atunci se limitează programat consumul.
- România și Uniunea Europeană trebuie să colaboreze mai strâns pentru securitatea energetică regională și pentru sprijinirea Ucrainei, care este o problemă europeană, nu doar zonală.
- Discuțiile de pace din Ucraina vor avea și o componentă energetică puternică, și nu ar mai trebui permis să curgă din nou gaz rusesc spre Europa după o pace cu Rusia.
Interviul, integral:
Reporter: Avem o schimbare de lege în cazul prosumatorilor. Pentru ei, sunt două lucruri pozitive: 1. Plata luna următoare și 2. Compensarea cu celelalte facturi, eventual de gaz dacă sunt la același furnizor. Este iarăși o metodă de ”incentivare” a lor în condițiile în care ei se înmulțesc. Este bine? Este rău?
Corneliu Bodea: Nu este bine. Nu este bine nu pentru că unele dintre aceste măsuri n-ar fi fost normale, naturale,nu este bine pentru că este o nouă încurajare, în condițiile în care fenomenul prosumatorilor este, în mod evident, prea mult încurajat. Aș începe să spun că prosumatorii reprezintă acea categorie de consumatori care au posibilitatea și investesc în sisteme de producere de energie electrică pentru consumul propriu, în principal. Ideea din spatele prosumatorilor este aceea de a le da posibilitatea, de a-i încuraja să producă energie electrică pentru a-și acoperi propriul consum. Sigur că există posibilitatea ca, în lipsa unor sisteme de stocare, aceștia să producă în momente în care nu consumă și atunci schimbul cu rețeaua să zicem că este un lucru inteligent. Atâta timp cât instalațiile pe care ei le instalează, de producere a energiei nu depășesc consumul lor.
La noi, iarăși, s-a înțeles ”românește” acest fenomen și s-a folosit, cred eu, în interes electoral. De altfel, mă surprinde foarte tare să văd politicieni, unii pe care îi admir, care se laudă, sunt încântați de adoptarea acestor forme de încurajare suplimentară a prosumatorilor în condițiile în care știu foarte bine că fenomenul în România a depășit normalitatea.
Adică avem: 1. Instalații de producere de energie electrică la prosumator care depășesc mult consumul pentru care au făcut contract cu rețeaua; 2. Instalații care nu au stocare și nici perspectiva și nici interesul să pună stocare, pentru că mecanismul actual de încurajare a livrării de energie în rețea nu îi încurajează suficient să instaleze sisteme de stocare. Pentru că este prea permisiv, nu suportă dezechilibre, sunt plătiți, iată, luna următoare și așa mai departe. Pot să compenseze cu alte locații, cu alte forme de energie. Toate aceste lucruri, luate împreună – chiar dacă poate unele dintre ele luate separat ar putea să pară normale, cum ar fi compensarea cu alte locuri de consum – generează un fenomen care este și periculos tehnic și este și incorect.
Pentru că induc niște costuri. Atât în ceea ce înseamnă faptul că produc o energie la o oră când prețul acesteia ar trebui să fie mult mai mic decât prețul cu care sunt ei recompensați, precum și faptul că folosesc rețeaua fără să suporte niciun fel de cost.
Reporter: Dimpotrivă, ei spun că rețeaua îi taxează suplimentar, pentru că ei, când își iau energia înapoi, n-ar mai trebui să plătească, de exemplu, tarif de transport.
Corneliu Bodea: Da, dar folosesc rețeaua și atunci când injectează în ea și atunci când trag din rețea. Deci aceste costuri pe care ei le produc se socializează. La cine? La cei care nu au sisteme de producere de energie, și acest lucru este incorect. Acum, eu nu înțeleg cum gândesc politicienii, pentru că mai devreme sau mai târziu lumea ar trebui să se sesizeze, că deși ajută într-un mod exagerat – nu total incorect, dar exagerat – 250.000 de consumatori, noi în România avem totuși 9 milioane de consumatori. Deci, iată cum ceilalți 8,75 milioane suportă costurile acestor ajutoare suplimentare exagerate.
În opinia mea, fenomenul prosumatorilor este unul benefic, atâta timp cât este reglementat corect și orientat astfel încât cei care produc energie electrică să o utilizeze în principal pentru consumul propriu, producând cel mult aceeași cantitate pe care o consumă. Adică ar fi trebuit însoțit de stocare. Și banii pe care statul i-a dat prosumatorilor pentru a instala sisteme de producere de energie în panouri fotovoltaice trebuiau să fie direcționați în egală măsură sau chiar în mai mare măsură spre stocare. Adică trebuiau programe de suport pentru stocare. Și asta ar fi adus un avantaj și prosumatorilor pentru că ar fi consumat energia produsă de ei fără să mai plătească tarife de rețea, și rețelei, și economiei în general.
Reporter: Pentru că tot am ajuns la rețea, deja au apărut, ați văzut, conflicte pe tema faptului că unii operatori de distribuție s-au dus să vadă protecțiile, dacă funcționează, să vadă mecanismele tehnice, dacă sunt toate puse la punct în invertoarele prosumatorilor. Au fost câteva astfel de intervenții. Prosumatorii au ieșit și au spus că este o încălcare a drepturilor și că, de fapt, se urmărește ba taxarea lor, ba oprirea producției. Cum ar trebui să funcționeze chiar și la acest nivel, că sunt mulți, sunt 3 gigawați instalați, totuși cum ar trebui să funcționeze ca să fie cât mai bine și pentru ei, dar și pentru rețea, pentru că este tot timpul această ceartă între operatorul de rețea și prosumator?
Corneliu Bodea: Este evident că operatorul de rețea ar trebui să aibă acces la invertor și la controlul invertorului. Este adevărat că acest lucru este ușor de spus, dar acum când avem peste 250.000 de astfel de locații, sunt niște costuri.
Și iarăși ne întrebăm cine să aloce aceste costuri pentru a controla invertoarele, pentru că înseamnă niște milioane de euro investite de distribuitori pe sisteme de comandă și control. Este o întrebare deschisă, n-am răspuns. Costurile acestea, fiind un actor reglementat, se socializează cu toată lumea, adică iarăși o nedreptate, și cu cei care nu au sisteme de producție. Acum, trebuie să vă spun că în realitate se întâmplă tot felul de fenomene. Există zone unde, de exemplu, CPT-ul (consumul propriu tehnologic – n.red.) hai să spunem, nu a ajuns în zona negativă, dar scade la valori incredibile. Pentru că există prosumatori care livrează în rețea astăzi și nu au niciun contract cu niciun furnizor. Pur și simplu, nu-i interesează, livrează. Și consumă când consumă. Sunt mulți. Oamenii mai înstăriți și-au pus asta, nu-i interesează să încaseze ceva și varsă o energie în rețea pe care o regăsim cu minus în consumul propriu tehnologic.
Reporter: Deci ne ajută pe toți ceilalți.
Corneliu Bodea: Deci sunt fenomene de genul acesta. Avem zone unde ajută. Dar avem zone de rețea unde ajungem la 270 de volți tensiune, unde un prosumator mai curajos și-a reglat invertorul cum a știut el sau cum l-a învățat cineva, și îi închide pe toți ceilalți. Livrează energie foarte multă în rețea și ocupă o zonă de rețea și o blochează în acest sens.
Sunt transformatoare ale distribuitorilor care au probleme mari din cauza fluctuațiilor de tensiune. Există o paletă de probleme care nu ne arată decât un singur lucru: lucru fără cap, fără logică, o legislație făcută de neprofesioniști și cu un aplomb politicianist și populist. A fost o mișcare populistă. Este foarte greu de îndreptat acum ce s-a făcut, pentru că este foarte ușor să dai niște avantaje, dar e foarte greu să lei înapoi.
Reporter: Ar trebui, nu știu, să se oprească undeva ? Sunt trei gigawați acum
Corneliu Bodea: Vă dau un exemplu. Era momentul acela când s-a vorbit despre ”taxa pe soare”. Acela a fost un moment bun, potrivit, pe care politicienii trebuiau să-l folosească. Ce spunea acea frază din legislație? Că, în principiu, la un moment dat, în viitor, se poate stabili o taxă pe producția de energie de la prosumatori. Pentru că sunt producători, până la urmă, fac o activitate economică. La noi, mulți fac o activitate economică. Au sărit toți politicienii, tot spectrul politic, de la stânga la dreapta, toată lumea, și azi dacă le spui – ”domnule, taxă de soare, ce nenorocire!” Nu, era o posibilitate inteligentă ca astăzi să intervenim și să spunem: ”domnule, dar ai toate avantajele astea, îți dau voie să scazi și dincolo (la alt loc de consum – n.red.) , îți dau voie și să livrezi, dar facem o taxă, un impozit pe acest venit. În momentul în care ai un venit, dacă tu ai de luat bani din rețea și nu te compensezi în interiorul consumului tău, îți taxăm”.
Au sărit cu toții, tot populism. ”Este taxă pe soare, că soarele este al nostru, de la natură, de la Doamne, Doamne! Și cum se taxezi soarele?!” Păi nu taxezi soarele, taxezi o activitate economică care înseamnă bani. Banii îi taxezi, nu soarele. Dar vă spun, tot spectrul politic, toată lumea, de la stânga, de la dreapta, toți au sărit împotriva acestei legi că este o aberație. Apropo de metode cu care s-ar fi putut acum regla situația. Veneai acum și spuneai: ”ok, bun, am dat drumul prea mult, se produce, dar la cei care realizează venitul puteai să stabilești niște norme, niște limite, vor fi taxați cu… și atunci descurajai acest fenomen”. Încet, încet îl descurajai și îl aduceai în normalitate. Se tot vorbește, am auzit spunându-se: ”cel mai mare investitor în infrastructura energetică”. Încă o dată, de la oameni pe care îi admir. Ce să mai comentez aici?! Pur și simplu, n-am ce să comentez.
Reporter: În termeni de capacitate de producție, sunt 3 gigawați, bine, și cu bani de la stat, dar 3 gigawați, nu a investit nimeni atât.
Corneliu Bodea: Așa este. Deci sunt este cel mai mare investitor. Deci, este mai mare decât investitorul care face centrala de la Mintia. Este adevărat că este vorba de peste 250.000 de oameni. Ce să spun? Asta este. Încă o dată, este un fenomen care, așa cum v-am spus, aduce și lucruri bune și lucruri rele. Eu cred că aduce mult mai multe lucruri rele. Pentru că este scăpat de sub control. Și eu cred că va aduce o tensiune și o problemă mult mai mare atunci când va fi obligatoriu să punem ordine aici, pentru că va trebui să punem la un moment dat ordine. Nu putem lăsa lucrurile așa. Și atunci, cândva în viitor, cu ce Guvern va fi atunci, cu ce politicieni, o să avem un scandal mult mai mare. Și ce se va spune atunci? Că pedepsim cel mai mare investitor în sistemul energetic? Este o copilărie. Și este efectul populismului.
Reporter: Haideți să ajungem la prețuri! Pare că avem o obsesie națională cu prețul la energie electrică. Este cel mai mare din Europa. Este cel mai mare din lume. Este cel mai mare pe spot, pe piașa de cobtracte bilaterale, este cel mai mare la client, la care client este cel mai mare, la cel casnic, la cel industrial? Cum este?
Corneliu Bodea: Prețul energiei electrice în România este mai mare decât ar fi trebuit să fie dacă luăm în considerare resursele de care dispunem și ce șansă avem și ce potențial avem. Desigur că dacă ne uităm și luăm și prețul spot și media prețului spot, luăm și prețul la termen, pe o perioadă…constatăm că nu este cel mai mare în niciun caz din lume, probabil nici din Europa, dar este un preț mare. Este bine peste media europeană. Lucru care ne dă de gândit: prețul energiei electrice este bine să fie mai mare sau mai mic? Este bine să fie mai mic. Deci asta este o întrebare. Zic: ”Domnule, este bine să fie mare pentru că încurajează investițiile!”. Și acesta este un punct de vedere. Noi nu am investit în trecut și, poate, într-o oarecare măsură, și de asta n-am investit. Pentru că venim într-o perioadă cu prețuri de 30-40 de euro per megawat-oră.
Reporter: Deci erau prețuri mici.
Corneliu Bodea: Erau prețuri mici, foarte mici. Normal că n-am investit. Acum, prețul – pentru că n-am investit – a crescut. Este economia de piață pe care ne-am dorit-o. A crescut prețul. Sunt multe motivații. Dar, în principal, pentru că n-am investit în general. Deci asta este simplu. Se discută foarte mult, dar este simplu. 30 de ani n-am investit. Aproape deloc. Am făcut o centrală la Brazi, 800 de megawați. În rest, nu s-a făcut mai nimic. Deci, n-am investit în generare, a crescut prețul.
Acum, prețul nu este bine să stea sus. Trebuie să-l scazi. Pentru că el este la baza economiei. Economia, industria, folosesc energie. Este un produs de bază, Și atunci este bine să scadă pentru a păstra competitivitatea, pentru a avea export – și așa noi avem o problemă mare cu exportul, din multe motive, inclusiv pentru că nu suntem competitivi.
Avem, iată, o problemă cu volumul investițiilor străine în România, mai ales, în zona industrială. Avem o scădere a industriei în ultimul timp și fabrici care se închid. Chit că vorbim de Azomureș, de Alro, că vorbim de industrii mari, industrii importante, care trebuie sprijinite cumva să lucreze. Pentru noi, dacă Alro nu mai produce, este o pierdere uriașă. Iată, Liberty Steel, Arcelor, au probleme majore și multe altele… Chiar și cele care funcționează, înglobează acest preț în produs și produsul devine astfel mai puțin competitiv.
Deci, în mod normal, ca strategie economică, Guvernul ar trebui să creeze un cadru care să încurajeze investițiile în generarea de electricitate pentru a scădea prețul acesteia. Noi mai suntem și în regiunea asta care este oarecum prost conectată cu restul. Cu atât mai mult avem nevoie de o producție rezonabilă, nu numai rezonabilă în materie de capacitate, dar care să și răspundă actualului model de funcționare a sistemului energetic.
Pentru că avem un model. Avem regenerabile, multe, și se investește mult. În ultimii 2-3 ani, s-a investit semnificativ. E adevărat că de-abia de la anul, sau în doi ani, vom simți roadele acestor investiții. Dar sunt multe mii de megawați, în solar și în eolian. Și sunt în execuție acum câteva mii și mai urmează câteva mii care vor intra în execuție. Aceste sisteme au dezavantajul că produc inconstant și atunci trebuie să avem niște sisteme de producție de energie care să fie nu în bandă, așa cum spun unii, ci flexibile, care să poată să intervină la un moment dat.
Avem hidro și avem gaz. Guvernul trebuie să creeze un cadru pentru a stimula aceste investiții cu obiectivul de a scădea prețul energiei. Nu până la nivelul la care să nu mai fie interesant să facă investiții, de a scădea prețul energiei pentru a ajunge, să zicem, sub media europeană. România are gaz, România are hidro, România are și din punct de vedere al vântului și al radiației solare un avantaj față de alte țări. Deci dacă mă întrebați pe mine, România ar trebui să fie semnificativ sub media Uniunii Europeane din punctul de vedere al prețului la energie. Noi acum suntem semnificativ peste medie.
Reporter: Lumea așteaptă măsuri pe termen scurt. A venit și Ministrul Energiei cu acel set de 5, să le zicem măsuri. Eu, de la nivelul meu, citindu-le pe cele 5 mi-am dat seama că totuși niciuna dintre ele nu este în măsură să scadă prețul energiei pe termen scurt, să zicem. Dumneavoastră ce credeți?
Corneliu Bodea: Aici am altă opinie. Aici, în primul rând, vreau să spun foarte clar că nu există metode de a scădea prețul energiei electrice pe termen scurt. Nu există. Putem să vorbim foarte mult. Metode care să respecte legislația, condițiile de piață și așa mai departe, nu există. Pe termen scurt, însemnând o lună, două, trei, nouă. Nu există.
Cele cinci măsuri cu care a ieșit ministrul și care sunt rezultate și în urma consultării cu industria nu sunt de natură să scadă prețul pe termen scurt. Unele dintre ele sunt de natură să aducă o disciplină în piață care să evite anumite fenomene de natură să crească prețul și mai mult decât este în acest moment. Că vorbim de market maker, care nu aduce o scădere a prețului, dar poate să aducă o creștere a lichidității și a responsabilității în piață, că este vorba de Contrapartea centrală care poate aduce mecanismul garantării tranzacțiilor pe sistemul mark-to-market și care, de asemenea, aduce o mai mare responsabilitate – ele nu sunt direct măsuri care duc la o scădere a prețului. Și sunt niște măsuri care pot să-i facă pe actorii care activează în acest moment să-și crească nivelul de responsabilitate.
Altminteri, eu cred că noi deja suntem în trendul de scădere al prețului la energie și cred că în doi ani de zile acest trend va fi semnificativ. Semnificativ, adică eu cred că în 2-3 ani prețul la energie electrică în România va fi semnificativ mai scăzut decât acum și – aș îndrăzni să spun – chiar sub media UE. Mă bazez pe investițiile care sunt în acest moment. Vorbim despre aceste mii de megawați în solar și eolian care vor conta, este o cantitate de energie foarte importantă, și despre investițiile în gaz. Iernutul l-aș lăsa deoparte. Dar la Mintia am înțeles că lucrurile merg foarte bine. Avem 1.700-1.800 de megawați care vor fi porniți. În 2027 vor funcționa. Mai sunt și alte investiții. Sperăm că și Iernutul va fi gata până atunci, însemnând încă 430 de megawați. Și așa mai departe.
Eu cred că ajungem la 2.500 spre 3.000 de megawați surse de generare de electricitate flexibile, care pot să intervină. Și astea toate vor pune o presiune pe preț. Apoi, avem stocarea, chiar dacă investițiile în stocare ce nu sunt un panaceu. Am auzit și aceasta: ”Domnule, trebuie investiții numai în stocare, și solar cu eolian rezolvă problemele!”. Nu rezolvă problemele. Pentru că, în primul rând, nu sunt fezabile la nivelul acela. Dacă noi ne uităm la o investiție într-un parc solar și vedem că 4 ore pe zi prețul va fi mic și vrem să stocăm 4 ore de energie, ne trebuie de 4 ori capacitatea parcului în stocare. Dacă punem asta pe o valoare a investiției, un calcul de eficiență al investiției, constatăm că nu mai este așa simplu. Mai ales în perspectiva scăderii prețului. Pentru că eu cred că prețul nu va mai trece ușor de 70 de euro megawat-oră în 2 ani de zile. Și atunci trebuie să ne uităm. Toți cei care judecă acum investițiile astea nu se mai uită la 100, 120, 130, se uită probabil la 70, la 60 de euro.
Reporter: Am avut licitațiile CFD și sunt de natură să ducă prețul în jos. Strike price-urile acelea sunt destul de mici, din punctul meu de vedere, date fiind și riscurile și impredictibilitatea, dar lumea a venit…
Corneliu Bodea: Din câte înțeleg eu, au venit și sunt cele mai ambițioase prețuri acolo unde s-a venit cu porțiuni din niște proiecte la licitație. Și atunci gândirea este de a asigura o anumită bază și de a câștiga cu restul capacității. Deci eu nu cred că strike price-ul de acolo va fi neapărat prețul energiei. Eu cred că aceste prețuri vor fi ușor sub piață
Reporter: Avem o altă obsesie națională, asta cu blackout-ul. Haideți să-l definim și să ne spuneți dacă, în România, este posibil să fie blackout în adevăratul sens al contului?
Corneliu Bodea: Sigur că blackout-ul este posibil, dar eu nu cred că este posibil așa cum se discută acum. Adică nu cred că black-out-ul este posibil dintr-o lipsă de capacitate, pentru că Dispeceratul Energetic Național are scenarii foarte bine puse la punct în astfel de situații. Și într-o situație în care, să zicem, vom avea o lipsă temporară de capacitate, atunci se produce deconectarea consumului în mod controlat.
Reporter: Dar este o deconectare controlată.
Corneliu Bodea: Da, în mod controlat. Cred că blackout-ul, cu adevărat, poate să vină nu din astfel de scenarii, ci din erori. Erori și defecte. Mai cred, de asemenea, că blackout-ul nu poate să vină dintr-un singur motiv. El, cu siguranță, trebuie să aibă la bază 2, 3, 4, 5, 10 motive. Adică o cumulare de factori – o situație de instabilitate a rețelei cu un defect într-o centrală, într-o stație de transformare, o reacție poate eronată umană sau a sistemelor… Așa cred că am putea ajunge. Se discută și mă surprinde, se spune: ”Domnule, avem o lipsă de capacitate de 4.000 de megawați, dacă sunt minus 10 grade…”
Reporter: Asta vreau să vă întreb, legat de faptul că Sistemul Energetic Național – au spus cei de la DEN – poate fi în situația în care toți acești factori apar, este frig afară, de exemplu, este secetă, nu este soare, nu bate vântul, să zicem. O să meargă pe un fel de deficit de rezervă. Vi se pare îngrijorător? Și că vor fi momente chiar în care, la vârf, ar putea să avem nevoie de 4.000 de megawați?
Corneliu Bodea: Nu este o situație ideală, dar nu este îngrijorător și nu generează un black out o astfel de situație. Deci o astfel de situație, după părerea mea, poate să fie gestionată cu succes de Dispeceratul Energetic Național, prin limitarea consumurilor și așa mai departe, în mod controlat. Eu cred că nu este situația la care se referă cei care vorbesc despre un blackout. Eu cred că mai degrabă, un black-out din acela adevărat, cum îi spuneți, adică pur și simplu tot sistemul pus la zero, nu este generat de situații de genul acesta care pot fi controlate, în care avem o perioadă în care consumul nu poate fi asigurat, pentru că o astfel de situație poate fi gestionată prin oprirea controlată a zonei de consum și reluarea lor, plus că de obicei se întâmplă pentru perioade scurte de timp, deci se poate reveni.
O deconectare necontrolată a întregului sistem energetic național, după părerea mea, se poate întâmpla doar în contextul unui cumul de factori, care, sigur, poate să aibă la bază o stare delicată a sistemului, dar obligatoriu trebuie să se mai întâmple ceva: un defect, se deconectează o centrală, brusc nu se poate prelua, o stație de transformare, un întreruptor deconectează, o reacție umană greșită și așa mai departe, care poate pur și simplu să pună sistemul la pământ… Trebuie să înțelegem că sistemul energetic din România este interconectat, există zone de separare destul de clare… adică nu cade tot odată cu asemenea ușurință, adică poate să fie izolat un defect. Poate să apară un defect din exteriorul României. Nu trebuie neapărat să fie în România. Deci, eu nu cred că ne paște un black-out din motivele despre care se vorbește. Că o să fie frig și că o să ne ducem în blackout. Nu. Dar un blackout ne poate paște oricând, din motive, cum am spus, în general, accidentale.
Cred însă că este delicată situația în care am ajuns. Adică n-ar trebui ca noi să ne punem problema că dacă vină o iarnă mai sănătoasă, să fim într-un deficit, cum se vorbește, de 4.000 de megawați, adică la limita la care putem importa prin interconexiunile pe care le avem. N-ar trebui să fim într-o astfel de situație, cum nu cred că asta ar genera un blackout.
Reporter: Avem în plus – sau cel puțin în ultima vreme – Ucraina. A fost acel atac rusesc foarte dur asupra infrastructurii ucrainiene, inclusiv în stații, inclusiv în centre de comandă și toată regiunea a trebuit să exporte către Ucraina, au avut nevoie de energie electrică. Înțeleg că a fost chiar la un moment dat vorba despre 1.500 de megawați putere orară, timp de mai multe ore. Cum o să funcționeze toată zona dacă, haideți să spunem, situația se va repeta și, mai ales, că vine și sezonul rece? Și cum ar trebui să funcționeze lucrurile? Noi și țările vecine cu care ei sunt interconectați, ok, putem ajuta, dar n-ar trebui să fie și un efort european ceva mai concertat, mă gândesc, în caz de Doamne – Ferește?
Corneliu Bodea: Cu siguranță că ar trebui să fie un efort mai concertat, european, și, de aceea, eu cred că, de altfel, într-o săptămână, săptămâna viitoare, avem CESEC (Central and South‑Eastern Europe Energy Connectivity) la București. Este un grup de cooperare la nivel înalt format din state din Europa Centrală și de Sud‑Est, care vizează dezvoltarea infrastructurii energetice, integrarea piețelor și diversificarea aprovizionării cu energie în regiune, o reuniune interministerială cu participarea Comisarului european care vizează subiecte de genul acesta, de securitate energetică în regiune.
Este adevărat că preponderent până acum s-au focusat pe gaz dar acum din ce în ce mai mult se uită la energie electrică. Ar trebui cu siguranță continuate câteva proiecte. Eu cred că ar fi necesară continuarea proiectului cablului submarin din Marea Neagră, în România. Este o soluție foarte ingenioasă și îi felicit pe cei care au venit cu această idee, de a merge pe traiectul conductei BRUA, cu un cablu de curent continuu, ca să conecteze România de eventualul cablu submarin și mai departe de vestul Europei.
Apoi, presiunile pe care Comisia trebuie să le facă asupra Austriei și Slovaciei și Ungariei, cei care trebuie să-și mărească puternic capacitatea de interconectare în zona aceea pentru a putea lăsa fluxul. Acum, din câte știu eu, există proiecte foarte solide în nordul continentului – de curând am preluat țările baltice care erau sincronizate cu sistemul rus. A fost o etapă, acolo s-a construit și sunt în construcție proiecte de cabluri submarine de curent continuu inclusiv în care sunt implicate Polonia, Țările Baltice, Suedia și așa mai departe.
Deci văd că se întărește puternic acest flanc nord-estic al Uniunii Europene. Probabil că acolo va fi principalul punct de alimentare și de suport pentru Ucraina. Pentru că eu nu îmi imaginez că cineva nu ia în considerare Ucraina. De ce? Ucraina este preponderant alimentată de centrale nucleare. Toate aceste centrale nucleare sunt pe tehnologie rusească, iar ele nu vor mai putea să funcționeze chiar așa cum trebuie, pentru că nu știu în ce măsură Ucraina are tehnologia nucleară internalizată la nivelul la care poate să deservească funcționarea acestor centrale.
Reporter: Adică să și le repare singuri fără ruși.
Corneliu Bodea: Da, asta este o problemă. Eu m-aș uita pe termen mediu și lung la această problemă foarte serios și cred că cineva se uită. Pentru că eu nu-mi imaginez că nu. Vorbim de 5.000 de megawați doar într-o centrală, Zaporojie și iată ce probleme sunt acolo, au deconectat-o complet, încearcă să o conecteze la sistemul rusesc. Și se simte această lipsă.
Eu cred că problema Ucrainei trebuie tratată și nu cred că trebuie tratată la nivelul României, ci la nivelul Comisiei Europene, cu un task force care să includă și România și Grecia. Se vorbește foarte mult de acest coridor vertical de energie electrică, Grecia, Bulgaria, România, Polonia, Ucraina, Polonia, care să fie ca o bară de alimentare a porțiunii din sudul și vestul Ucrainei. Deci sunt câteva proiecte. Acum și mie mi se pare că ele se mișcă într-un ritm prea lent față de cât de critică este problema acolo. Eu aș pune altfel problema. Pentru că se vorbește acum de reuniunea de la Budapesta (între timp reuniunea a fost amânată – n.red.), eu cred că este evident pentru toată lumea că problema energetică va fi unul din subiectele de discuție.
Adică eu nu-mi imaginez că Federația Rusă va merge mai departe pe un plan de pace fără să pună problema energetică. Ei au pierdut niște contracte foarte serioase cu Uniunea Europeană. Probabil că vor impune anumite condiții și asta poate să creeze niște presiuni, inclusiv în România.
Reporter: Adică să avem din nou gaz rusesc pe continent?
Corneliu Bodea: Eu sper că nu se ajunge aici, cum la fel sper că se va face pace. Ce compromis este între pace și a nu mai folosi combustibil rusesc de niciun fel nu este pentru mine să decid. Dar eu cred că este o zonă de discuție, cu siguranță, pentru că mai departe de trupe, teritoriu și așa mai departe, business-ul este foarte important. Eu cred că aici noi, România, trebuie să fim foarte atenți ce se întâmplă. Noi suntem avantajați de faptul că avem resursele noastre, sigur că nu ne dorim să mai vedem gaz rusesc pe aici, mai ales când avem Neptun Deep. Deci eu cred că trebuie să urmărim foarte atent ce se întâmplă și sper că atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite ale Americii vor înțelege că această desprindere – pe care am făcut-o cu efort și ne-a costat enorm – de combustibilul rusesc de toate felurile trebuie să rămână așa și este în interesul atât al Statelor Unite, cât și al Uniunii Europene să rămânem desprinși de ele. Sper că lucrul ăsta se va înțelege. Și atunci, sigur că asta ar trebui să vină la pachet și cu preluarea Ucrainei ca și element de consum în mecanismul energetic european.
Corneliu Bodea este președinte al Centrului Român al Energiei (CRE), o organizaţie profesionala non-guvernamentala şi non-profit, care reuneşte şi reprezintă, din anul 2011, interesele companiilor de stat şi private ce operează în sectorul energetic românesc, la Bucureşti şi Bruxelles. Mai nou, reprezintă România în puternica organizație a industriei electrice din Europa, Eurelectric. Bodea este și fondator al grupului Adrem, companie specializată în servicii și construcție de infrastructură energetică și de soluții pentru consumatori industriali, cu peste 1.000 de angajați la nivel național.
