O decizie a Comisiei Europene, luată după o investigație, poate fi un perecedent și pentru România, în situațiile în care investitorii din energia regenerabilă care au dat statul român în judecată la curțile internaționale de arbitraj vor câștiga din procese. Spania este într-o asemenea situație: a pierdut un proces în care are de plată peste 100 de milioane de euro unui investitor care s-a considerat nedreptățit de aplicarea schemei de sprijin modificate între timp, iar Comisia a transmis clar: nu trebuie să plătească, iar dacă a plătit ceva, trebuie să recupereze sumele.
Este vorba despre un caz care a ajuns la Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Banca Mondială (ICSID) încă din anul 2013. Doi investitori în regenerabile, Infrastructure Services Luxembourg S.à.r.l. și Energia Termosolar B.V (foste Antin Infrastructure Services Luxembourg S.à.r.l. și Antin Energia Termosolar B.V.) au ajuns în arbitraj la ICSID cu Guvernul Regatului Spaniei, solicitând plata de daune pentru că a fost modificată o schemă de sprijin pentru producătorii de energie regenerabilă.
Foarte pe scurt (speța, cu toate detaliile ei, poate fi citită AICI), iată cazul:
Pe baza unei scheme de sprijin inițiată în anul 2007 de Spania dar care nu a fost trimisă spre aprobare Comisiei, doi investitori, Antin Infrastructure Services Luxembourg și Antin Energia Termosolar B.V. au investit în instalații de energie regenerabilă în Spania, mai precis două parcuri termosolare în zona Granada, Andasol 1 și 2, de câte 50 MW fiecare. Parcurile au fost finalizate în 2008 și 2009. Însă – situație cunoscută foarte bine și de investitorii de la noi – în 2013, Spania a elaborat o nouă schemă de sprijin, care o modifică pe cea din 2007, cu efect inclusiv asupra sprijinului pentru capacitățile puse în operare cu sprijin primit pe schema din 2007. Schema nu este simplă,este o combinație de feed-in tarrif, inclusiv premium, și o profitabilitate maximă permisă din vânzarea energiei, dar vom rămâne la esență.
Schema din 2013 a fost trimisă Comisiei, care a fost de acord cu ea.
În urma modificărilor aduse cadrului legislativ, Antin a inițiat o procedură de arbitraj la ICSID solicitând despăgubiri pentru sprijinul pe care l-ar fi primit în baza schemei din 2007, dacă aceasta nu ar fi fost modificată. În 2018, ICSID a constatat că Spania a încălcat Tratatul privind Carta Energiei (ECT) și a dispus ca Spania să despăgubească Antin (care între timp a vândut centralele) pentru pierderile suferite ca urmare a modificărilor aduse schemei din 2007. Despăgubirea se ridică la 101 milioane de euro, plus dobândă.
Ca atare, Spania ar fi urmat să plătească, dar Comisia Europeană a demarat o investigație, al cărei rezultat a fost publicat abia luna trecută. Iar în ea scrie foarte clar că Spania nu trebuie să plătească, iar dacă a făcut-o, trebuie să recupereze sumele, pentru că sunt ajutor de stat ilegal.
Cităm din comunicarea Comisiei:
“În urma investigației sale amănunțite, Comisia a concluzionat că hotărârea de arbitraj, care urmează să fie plătită de către Spania în favoarea Antin sau a oricărei alte entități care a dobândit sau ar putea dobândi această hotărâre sau orice drept derivat din aceasta, reprezintă un ajutor incompatibil conform normelor UE privind ajutoarele de stat.
Comisia a considerat că hotărârea de arbitraj, și în orice caz punerea în aplicare, plata sau executarea acesteia, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Ajutorul de stat este interzis, cu excepția cazului în care este aprobat de către Comisie ca fiind compatibil cu funcționarea pieței interne. O măsură care încalcă alte dispoziții ale dreptului UE nu poate fi declarată compatibilă conform normelor privind ajutoarele de stat. Arbitrajul intra-UE – un litigiu inițiat împotriva unui stat membru de către un investitor dintr-un alt stat membru, în fața unui tribunal arbitral investitor-stat – încalcă regulile fundamentale ale dreptului UE referitoare la jurisdicția finală a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și principiul general al autonomiei ordinii juridice a Uniunii. Litigiul care a condus la hotărârea de arbitraj a fost un litigiu intra-UE: cei doi investitori care au inițiat procedura împotriva Spaniei sunt înregistrați în Luxemburg și, respectiv, în Țările de Jos”
Comisia arată totuși că investițile în regenerabile trebuie susținute de statele UE arătând însă că disputele se soluționează în UE, potrivit legislației comunitare. Cităm în continuare din decizie:
“Dispoziții fiabile și transparente pentru sprijinirea producției de energie electrică din surse regenerabile sunt esențiale pentru a asigura încrederea investitorilor și pentru a permite investițiile necesare pentru Pactul Industrial Verde și atingerea obiectivelor de decarbonizare ale Uniunii.
Faptul că dreptul UE exclude arbitrajul intra-UE privind investițiile în temeiul tratatelor bilaterale de investiții sau al Tratatului privind Carta Energiei (ECT) nu înseamnă că investitorii nu beneficiază de protecție a investițiilor în cadrul UE. Acțiunile întreprinse de investitori individuali care solicită anularea unor măsuri naționale sau care revendică compensații financiare sunt de competența instanțelor naționale. Investitorii din UE beneficiază de protecția oferită de dreptul UE.
Dacă un investitor consideră că investiția sa este afectată în mod nejustificat de o decizie a Comisiei privind ajutoarele de stat, acesta poate contesta decizia direct în fața Tribunalului Uniunii Europene. În cele din urmă, Directiva privind energia regenerabilă (2018/2001) prevede obligația statelor membre de a se asigura că sprijinul acordat proiectelor de energie regenerabilă nu este revizuit într-un mod care afectează negativ drepturile conferite companiilor și subminează viabilitatea economică a proiectelor care beneficiază deja de sprijin. O astfel de dispoziție nu exista în 2013”
Ce se întâmplă în România
Fără a putea face noi o paralelă cu situația din România, totuși există o mare similitudine: sunt zeci de investitori care au dat statul în judecată la ICSID, invocând aceeași ECT, pe motiv că modificările schemei de sprijin din România – la noi subvențiile sunt prin certificate verzi), în sensul amputării ei în deceniul trecut, au afectat profitabilitatea investițiilor.
Anul trecut, România a pierdut la ICSID un proces în care ar fi trebuit să plătească în total 42 de milioane de euro (i se ceruse triplu) plus dobânzi, unui număr de zece investitori, care au convins instanța arbitrală că modificarea schemei de sprijin le-a produs daune. România a plătit undeva la 51 de milioane, fiind amenințată cu executarea silită după care a atacat decizia.
În acest an însă România a primit câștig de cauză în dosarul de arbitraj inițiat de un grup de 15 companii din regenerabile, pe o speță asemănătoare, tot la ICSID, tot în baza ECT, în care i se cerusetă despăgubiri de circa un sfert de miliard de euro.
Mai sunt însă cazuri în care România a fost trimisă în arbitraj la ICSID de regenerabili, iar cazurile se judecă.
UE dorește retragerea statelor membre din Tratatul Cartei Energiei (ECT)
Acum aproape un an, în mai 2024, Consiliul European a dat verde finală pentru ca UE și Euratom să se retragă din Tratatul privind Carta energiei, după ce Parlamentul European a aprobat retragerea în cadrul ultimei sale perioade de sesiune din aprilie 2024.
“Tratatul privind Carta energiei este un acord multilateral care a intrat în vigoare în 1998 și conține dispoziții privind protecția investițiilor și schimburile comerciale din sectorul energetic. Întrucât acest tratat nu mai este în conformitate cu Acordul de la Paris și cu ambițiile UE în ceea ce privește tranziția energetică, în 2018 a fost inițiat un proces de modernizare”, informa Consiliul.
Aceasta, după ce mai multe state membre, inclusiv Danemarca, Franţa, Germania, Luxemburg, Ţările de Jos, Polonia, Spania şi Belgia, au anunţat că au planuri de a ieşi din acest tratat.
Totuși, formal, statele membre UE nu au ieșit din ECT
