Budapesta preferă să parieze pe un proiect major de fracturare a gazelor în apropierea graniței cu România, în loc să urmeze eforturile Bruxelles-ului de a înlocui combustibilii fosili cu surse regenerabile, scrie Euractiv.
Considerată o activitate poluantă, cu efecte ample asupra mediului și sănătății, potrivit Euractiv, fracturarea hidraulică (fracking) a fost restricționată sau chiar interzis în mai multe țări UE, precum Franța, Germania, Bulgaria, Țările de Jos și Danemarca.
În schimb, Ungaria a anunțat o creștere a producției interne de gaze în urma declarării stării de urgență energetică din 2022. Aceasta a inclus explorarea gazelor de șist, extrase prin fracturare hidraulică, în regiunea Békes, aproape de granița cu România, potrivit aceleiași surse.
Proiectul de fracking „Corvinus” – un joint venture între grupul de stat MVM și Horizontal General LLC – a fost desemnat ca proiect de interes public în 2022, iar la sfârșitul anului trecut, autoritățile locale au emis o autorizație cheie pentru a permite extinderea proiectului, arată Euractiv.
ONG-urile locale de medu spun că, atunci când s-a aprobat extinderea proiectului, nu s-a făcut o evaluare completă a impactului asupra mediului și nici o evaluare transfrontalieră, având în vedere că proiectul se află la doar 10 km de granița cu România.
„Este inacceptabil ca în 2025 (…) să poată fi eliberat un permis de extindere pentru un proiect de combustibili fosili care ignoră emisiile pe care le generează”, a declarat pentru Euractiv Eszter Galambos, militant pentru energie la Friends of the Earth Ungaria.
Ea a menționat că lipsește o evaluare completă a emisiilor de gaze cu efect de seră ale proiectului, inclusiv a emisiilor din arderea ulterioară a gazelor naturale extrase.
În plus, sunt absente analize cheie, cum ar fi „impactul cumulativ al până la câteva zeci de puțuri de gaz, consumul total de apă și emisiile de dioxid de carbon și metan”.
ONG-ul ei, Friends of the Earth Hungary, a depus un recurs în instanță, cerând revocarea autorizației de extindere.
Între timp, guvernul maghiar a refuzat să comenteze situația, potrivit Euractiv, direcționând întrebările către grupul MVM.
Grupul MVM, care este activ și pe piața din România și este pe cale să cumpere firma de furnizare E.On Energie România, a spus că minimizarea impactului asupra mediului și protecția mediului în general sunt prioritare în perioada de extracție a gazelor. MVM a mai spus că proiectul „are toate autorizațiile oficiale necesare, inclusiv licențe de mediu valabile”.
România și fracturarea hidraulică
În anul 2013, gigantul american Chevron a obținut avizele pentru instalarea primei sonde de explorare a gazelor de șist în România, în satul Pungești din Vaslui. Se spunea atunci că România are un potențial uriaș de expoloatare a gazelor din șisturi, care s-ar fi ridicat la 1.400 de miliarde de metri cubi de gaze, fiind chiar pe locul trei în Europa la acest aspect, iar Chevron ar fi urmat să facă foraje și în perimetre din Dobrogea. Un an mai târziu, compania a forat la 3.000 de metri la Pungești, iar în 2015 a renunțat la concesiune, după ce făcuse acest lucru și în Polonia, unde venise cu același tip de proiect. Compania americană a explicat la acea dată că „este vorba de o decizie de afaceri luată în urma evaluărilor proiectului din România, care nu poate concura în acest moment într-un mod favorabil cu alte oportunități de investiție din portofoliul global al Chevron”. Frma a plecat din România, plătind suplimentar statului român și 98 de milioane de dolari, valoarea investițiilor pe care nu le-a mai făcut potrivit programului inițial agreat cu Guvernul și la care a fost obligată de o instanță de arbitraj.
Forajele de la Pungești au stârnit la acea vreme opoziția puternică a unei părți a localnicilor dar și a unor organizații de mediu. Pe de altă parte s-a speculat și o influență rusească în poveste, desigur rușii nedorind să aibă concurență pe piața regională de gaze.
Fracturarea hidraulică presupune pomparea de mari cantități de apă în amestec cu alte fluide pentru spargerea rocilor subterane carr ar permite astfel eliberarea gazelor “prinse” între ele. Apa este ulterior recuperată în proporție de 70%, dar este plină de substanțe chimice deci trebuie depozitată și transportatp apoi cu grijă. Temerile principale sunt că apa va fi poluată masiv în urma fracking-ului și că spargerea rocilor în subteran poate provoca cutremure.
sursă foto: CEE Energy News
