După un an de proiecte anulate, defecţiuni la turbine şi abandonarea contractelor de închiriere de terenuri, industria eoliană offshore are şanse reduse de a atinge obiectivele ambiţioase fixate de guvernele din SUA, Europa şi alte părţi, ceea ce înseamnă un pas înapoi în eforturile de combatere a schimbărilor climatice, transmite Reuters.
Energia eoliană este o parte importantă a strategiilor guvernamentale de a extinde energiile regenerabile şi a decarboniza industria globală de electricitate, pentru că poate genera cantităţi mari de electricitate în apropiere de zonele comitere dens populate. Ratarea ţintelor va lăsa un gol mare care va fi greu de acoperit.
Reuters a vorbit cu reprezentanţi de la 12 companii care produc energie eoliană offshore, cercetători din industrie, asociaţii reprezentantive şi oficiali guvernamentali din şase ţări, pentru a-şi face o imagine globală cu privire la situaţia în care se află industrie şi care sunt perspectivele sale, şi a descoperit creşterea costurilor, întârzieri în realizarea proiectelor şi investiţii limitate în lanţurile de aprovizionare, care frânează instalarea de noi turbine în largul mării.
„Suntem destul de departe de aceste ţinte”, spune Soren Lassen, director de cercetare pe industria eoliană offshore la firma de consultanţă Wood Mackenzie. Potrivit acestuia, în prezent parcurile eoliene offshore au un cost mediu global de 230 de dolari pentru un Megawatt-oră (MWh), în creştere cu 30% până la 40% faţă de situaţia din urmă cu doi ani şi de trei ori mai mult decât costul mediu de 75 de dolari pentru un MWh, în cazul facilităţilor onshore.
Creşterea costurilor a descurajat deja unele companii. BP a anunţat luna trecută că analizează vânzarea unei participaţii la divizia sa de energie eoliană offshore iar grupul Equinor a abandonat investiţiile în Vietnam, Spania şi Portugalia. În paralel, GE Vernova, unul din cei mai mari furnizori de turbine eoliene nu mai preia noi comenzi.
„Nu ne aşteptăm la o creştere a carnetului nostru de comenzi fără o modificare substanţială a datelor economice în industria noastră, comparativ cu ceea ce vedem în prezent”, a declarat recent directorul general de la GE Vernova, Scott Strazik.
Anul trecut, guvernele din întreaga lume au stabilit ca obiectiv triplarea consumului de energie regenerabilă până în 2030, ceea ce potrivit estimărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Regenerabilă (IRENA), ar însemna creşterea capacităţilor eoliene offshore până la 494 GW la finalul deceniului, de la 73 GW în prezent.
Directorul general de la IRENA, Francesco La Camera, a declarat pentru Reuters că în prezent se preconizează că energia eoliană offshore va rata cu o treime ţinta fixată. Estimările făcute de trei importante institute de cercetare arată că pragul de 500 de GW de capacităţi eoliene offshore instalate va fi atins abia după 2035.
Guvernele din Europa, cele două Americi şi Asia au încercat să sprijine sectorul energiei eoliene offshore cu ţinte naţionale şi atragerea unor dezvoltatori cu resurse financiare consistente, inclusiv mari companii energetice mondiale precum Equinor, Orsted, RWE şi Iberdrola.
Însă în ultimul an, sectorul energiei eoliene offshore din SUA a fost afectat de anularea unor proiecte şi contracte, suspendarea licitaţiilor guvernamentale şi un accident grav la primul mare proiect comercial din această ţară. Acum industria este îngrijorată că succesorul lui Biden, preşedintele ales Donald Trump, îşi va respecta promisiunile din campanie şi va dezmembra progresele industriei eoliene offshore, posibil prin amânarea licitaţiilor.
„Date fiind rezultatele alegerilor din SUA, vedem un risc mai mare ca niciodată pentru implementarea unor proiecte de energie eoliană offshore acolo”, spune Michael Mueller, director financiar la dezvoltatorul german de proiecte offshore RWE.
Firma de cercetare în energie Rystad estimează că SUA vor atinge doar jumătate din ţinta pe care şi-a fixată pentru 2030 în ceea ce priveşte capacităţile instalate de energie eoliană offshore. Aceasta în condiţiile în care în luna mai a acestui an avea în funcţiune capacităţi de doar 200 de Megawaţi, iar obiectivul pentru 2030, stabilit încă din anul 2021, este de 30 de Gigawaţi.
Situaţia este comparabilă în Europa, unde Petra Manuel, analist la Rystad, se aşteaptă ca ţările cu cele mai ambiţioase obiective privind energia eoliană offshore, Marea Britanie, Germania şi Ţările de Jos, să ajungă la doar 60% până la 70% din ţintele naţionale. De asemenea, ţările cu obiective mai puţin ambiţioase, inclusiv Belgia, Danemarca şi Irlanda, vor rata şi ele ţintele.
La rândul său, organismul reprezentativ WindEurope estimează că în 2030 va avea capacităţi de producţie a energiei eoliene offshore de 54 de Gw, aproximativ jumătate din cele 120 de GW pe care ţările din Marea Nordului le-au promis.
Comisarul european pentru Energie, Kadri Simson a declarat pentru Reuters că ratarea ţintelor nu poate fi exclus, dar a adăugat că niciunul din state membre nu a vorbit în mod oficial de acest lucru.
Tendinţa globală este confirmată inclusiv de China, ţară care în 2022 a devenit lider mondial în sectorul energiei eoliene offshore. Beijingul a impulsionat sectorul cu subvenţii şi costuri reduse de finanţare. Majoritatea jucătorilor din sector sunt firme de stat şi au acces la componente produse local.
În 2023, China a fost responsabilă pentru mai mult de jumătate din capacităţile de energie eoliană offshore instalate la nivel mondial, cu 6,3 GW, iar grupul Global Wind Energy estimează că gigantul asiatic va instala între 11 şi 16 GW, anual, în următorii doi-trei ani.
Şi alte ţări din Asia, inclusiv Vietnam, Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan, au încercat să îşi extindă capacităţile de energie eoliană offshore dar se confruntă şi ele cu explozia costurilor şi incertitudini pe partea de reglementare.
Chiar dacă există riscul ca industria să îşi ratele ţintele, directorul general adjunct de la Global Wind Energy Council, Rebecca Williams a subliniat că atingerea obiectivelor este în continuare posibile graţie unor politici corecte.
