Romgaz, cel mai mare producător de gaze naturale din România și producător de energie electrică, controlat de stat este și el victimă a comportamentului autorităților române de a nu se onora la timp de plata sumelor la care s-a obligat prin mecanismul de plafonare/compensare a prețurilor. Și nu este singura companie în această situație.
Iată ce scrie în raportul la nouă luni al Romgaz, remis pieței vineri, după care vom explica:
“În perioada de 9 luni încheiată la 30 septembrie 2023, alte venituri au inclus suma de 119,17 mil. Lei reprezentând valoarea cu care certificatele de emisii de gaze cu efect de seră aferente energiei electrice vândute conform mecanismului de achiziție centralizată a energiei electrice prevăzut în OUG nr. 27/2022 cu modificările și completările ulterioare depășește contribuția la fondul de tranziție energetică introdusă prin aceeași ordonanță.
Întrucât legislația nu a prevăzut până la 31 decembrie 2023 (și nu prevede nici în prezent) mecanismul prin care această sumă poate fi solicitată de către Romgaz, la finalul anului 2023 sa reconsiderat tratamentul contabil și s-a concluzionat că suma nu îndeplinește condițiile de recunoaștere ca venit.
Astfel, la 30 septembrie 2024, Grupul prezintă un activ contingent de 188,26 mil. lei în legătură cu acest aspect, însă nu a recunoscut un venit și o creanță”.
De unde vine problema
Mare parte din mecanismul actual de plafonare/compensare a prețurilor la energie electrică s-a bazat inclusiv pe cunoscutul Mecanism de Achiziție Centralizată (MACEE). Prin acest mecanism, producătorii de energie electrică erau obligați să vândă o anumită cantitate de energie la prețul fix de 450 de lei/MWh. Ulterior, prețul a scăzut la 400 de lei, iar obligativitatea a devenit opțiune. Amintim că orice venit din vânzarea de energie peste aceste prețuri este suprataxată, banii mergând la Fondul pentru Tranziție Energetică.
Romgaz, ca orice alt producător de energie electrică din surse fosile, trebuie să cumpere certficate de emsii de CO2, proporțional cu producția de energie realizată.
Ei bine, legislația stipulează ca, în cazul producătorilor de energie electrică din surse fosile (cărbune și gaz), dacă valoarea certificatelor achiziționate pentru energia produsă este mai mare decât contribuția producătorilor (prin suprataxare) la Fond, statul trebuie să-i plătească diferența. Iar cum pe vânzările de energie la preț plafonat prin MACEE practic contribuția a fost zero (nu se plătește suprataxă), producătorii, care plătesc certificatele de CO2 ca sa producă acea energie, sunt îndreptățiți să primească bani.
Marea problemă este că, potrivit oamenilor din piață cu care am vorbit, practic ambele părți ar fi legate de mâini și de picioare pentru că legea nu ar fi suficient de clară. Nu se specifică astfel foarte clar cum să plătească Ministerul Energiei acești bani și nici pentru companii nu scrie clar cum să îi ceară – Romgaz se și referă la acest ultim aspect, după cum ați văzut mai sus. Dar obligația de plată există.
Iar sumele ar fi și mai mari decât cele aproape 200 de milioane de lei cât are de primit Romgaz. În total, ar fi vorba, potrivit unor surse apropiate de problemă, de aproape 800 de milioane de lei, pentru că, alături de Romgaz, sunt în aceeași situație și Petrom și Complexul Energetic Oltenia. Și, deși nicio companie nu a anunțat public nimic încă, este posibil să fie demarate procese cu statul pentru recuerarea acestor bani.
Citește și:
Plăţile către furnizorii de energie se apropie de întârzieri de un an – Dana Dărăban, ACUE
