La rafinăria Petrobrazi se testează o tehnologie de captare și utilizare a carbonului, un proiect de cercetare cofinanțat de Comisia Europeană care, dacă își va dovedi viabilitatea în condițiile reale ale proceselor industriale, are ca rezultat un compus chimic “verde” ce poate fi folosit în producția de carburant sintetic.
OMV Petrom, cel mai mare producător integrat de energie din sud-estul Europei, va testa la rafinăria Petrobrazi o nouă tehnologie de captare și utilizare a carbonului, care are avantajul de a folosi dioxidul de carbon care nu mai este eliberat în atmosferă pentru a produce o substanță cu multiple utilizări și nu de a-l stoca în subteran.
Deocamdată este vorba despre un proiect demonstrativ, care a părăsit laboratorul și este testat în intalații industriale existente. ConsenCUS, care a fost inițiat în anul 2021, este un proiect destinat inovării pe durata a 4 ani, finanțat de Comisia Europeană prin programul Orizont 2020. Proiectul își propune să demonstreze viabilitatea unei noi tehnologii aplicabile sectoarelor în care reducerea emisiilor de carbon este dificilă, cum ar fi rafinăriile de petrol, fabricile de ciment sau unitățile metalurgice.
Acest proiect este derulat de un consorțiu format din 19 instituții de cercetare de top și companii inovatoare din Europa, și este unul din multele (acum ar fi 26, potrivit repreznetanților unora din entitățile din proiect cu care am avut o scurtă discuție) care încearcă să dezvolte tehnologii de captare, stocare și/sau utiulizare a carbonului, proces care estre văzut drept una dintre soluțiile prin care se va atinge neutralitatea climatică.
Ce face ConsenCUS
Practic, un echipament creat în laborator se testează în condițiile reale ale unor instalații industriale. Primul test., efectuat cu succes, a fost făcut la o fabrică de ciment din Danemarca, al doilea este făcut la o rafinărie de petrol, la Petrobrazi în România ți apoi instalația va fi utilizată șa o fabrică de producție de magneziu, în Grecia.
Testele de la rafinăria Petrobrazi se vor face timp de patru luni
Este practic vorba despre trei unități, care se montează la situl industrial. O primă unitate practic extrage CO2 din fumul expulzat din aer, folosind un solvent utilizat la scară largă, hidroxidul de potasiu. CO2 este captat în acest solvent printr-un proces electrochimic, iar fumul care rămâne să iasă în atmosferă este curat. A doua unitate extrage din acest solvent dioxidul de carbon, urmând ca CO2 pur să fie folosit de următoarea instalație, unde se va produce formiatul de potasiu, o substanță cu mai multe utilizări.
Scopul inițiatorilor – la care s-a raliat și Petrom punând la dispoziție instalaâia industrială și suportând o parte din costurile expermientului este, mai întâi, de a vedea cum se comportă instalația, cu ce rezultate, și ce consumuri și costuri – fiind mai multe procese electrochimice, implică un consum ridicat de energie electrică. Apoi, ideea este de a putea dezvolta această tehnologie pentru se putea în final susține comercial, în condițiile de piață, dar o piață în care în viitor toate tehnologiile care emit carbon vor fi penalizate prin plata certificatelor de emisii. Cu alte cuvinte, este posibil ca formiatul de potasiu “verde”, obținut prin utilizarea CO2 să fie mai scump, în final, decât cel obținut prin metodele clasice actuale, dar, având în vedere că nu va fi taxat, s-ar putea să devină un business case și să apară o piață pentru el.
La ce e bun însă formiatul de potasiu. În primul rând, potrivit celor implicați în proiect, la obținerea combustibililor auto sintetici, care pot fi folosiți în viitor în motoarele termice actuale, în locul combustibililor fosili. Apoi, substanța este folosită acum în fluidele de foraj, este folosită ca agent de degivrare (inclusiv pe aeroporturi, pentru avioane), în combinație cu alți compuși pentru producția de îngrățăminte, etc.
Proiectul este derulat de un consorțiu format din 19 instituții de cercetare de top și companii inovatoare: Universitatea din Groningen, New Energy Coalition (NL), Wetsus (NL), Coval Energy (NL), Universitatea Tehnică din Danemarca (DK), Studiul geologic al Danemarcei și Groenlandei (DK), Danish Gas Technology Centre (DK), Aalborg Portland (DK), Universitatea Heriot-Watt (UK), Universitatea Robert Gordon (UK), Net Zero Technology Center Ltd (UK), British Geological Survey (Marea Britanie), Centrul pentru Cercetare și Tehnologie Hellas, Grecian Magnezite (GR), OMV Petrom, Energy Policy Group (RO), Universitatea Zhejiang, Universitatea Jiao Tong din Shanghai (CN) și Universitatea din Calgary (CA).
