Pe fondul scăderii prețurilor din piețe și a fixării prețurilor de achiziție reglementată a energiei electrice și gazelor, reprezentanții Guvernului vorbesc despre o posibilă redicere a prețurilor finale plafonate la clienți. E fezabilă această scădere, și mai ales pentru cine? Câteva calcule în textul de mai jos
“Cred că este necesară o reanalizare a schemei şi adaptarea ei la preţurile de piaţă de acum, dar, cu păstrarea următorului scop, economia şi cetăţenii nu trebuie să plătească erorile şi distorsiunile unei pieţe imperfecte. Adică trebuie să înţelegem că acum avem un preţ la energie scăzut. Avem o inflaţie azi de 11,2%. Principala cauză a acestei scăderi a inflaţiei o reprezintă intervenţia Guvernului, criticată de-a lungul timpului de piaţă, asupra preţurilor la energie. Iată un efect care se va propaga şi către populaţie”, a spus ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, la Guvern.
El a menţionat că ”este necesară o analiză pe noul context de preţ şi o adaptare a plafoanelor sau a modului de schemă de sprijin la noul context” și a precizat că nu se dorește reducerea sprijinului din partea statului. ”Adaptarea unei scheme poate să însemne şi preţuri mai mici”, a spus el.
Declarația lui Câciu survine după ce ministrul Energiei, Virgil Popescu, a scris recent o notă care arată că, în acest moment, Ministerul Energiei este dator furnizorilor cu peste 1,33 miliarde de lei, iar bugetul ministerului nu permite alocarea acestor sume, așa cum prevedea ordonanța “tăierilor” – să se modifice alocările în cadrul “anvelopei” bugetului Ministerului, pentru a se plăti furnizorii. Am scris despre asta AICI
Despre faptul că Ministerul Energiei nu ar mai avea bani pentru plata furnizorilor, Adrian Câciu a spus: ”A fost clarificată în şedinţa de guvern. Are bani. banii aceştia există. Este un instrument în plus pentru a achita cu celeritate facturile restante. Pentru cei care se întreabă, aceste facturi apar în deficitul ESA de anul trecut, dar în deficitul cash de anul acesta pentru că aparţin deconturilor de anul trecut”.
”Pe de altă parte, prin acest instrument, pentru a nu mai sta în întârziere pe fondul de tranziţie, pentru că s-a constatat că fondul de tranziţie în ultimele două, trei luni nu a fost alimentat corespunzător s-a intervenit cu încă un instrument flexibil, astfel încât Ministerul Energiei şi Ministerul Muncii, din creditele bugetare avute la dispoziţie pe alte titluri de cheltuieli să poată plăti aceste facturi. Bani sunt. Se văd în execuţia bugetară”, a insistat Câciu.
Plafoanele și prețurile. E posibilă scăderea?
Amintim că, de la 1 ianuarie, toți clienții casnici beneficiază de prețuri plafonate pentru consumul de energie electrică, însă nivelul de plafonare diferă în funcție de consum. Sunt trei plafoane instituite prin lege: 0,68 lei/kWh, 0,8 lei/kWh și plafonul maxim, de 1,3 kWh, acest ultim plafon fiind valabil și pentru consumatorii industriali. La gaze, prețurile plafonate sunt de 0,31 lei/kWh pentru consumatorii casnici și de 0,37 lei/kWh pentru industrie.
Este rațională o reducere a plafoanelor acum? Cel mai probabil dorința a apărut ca urmare a scăderii prețurilor din piețele de gaze și de energie, inclusiv pe fondul reglementării (fixare la 450 de lei/MWh la energie și de 150 de lei/MWh la gaze) unei părți din producția de energie și gaze care este consumată de clienți. Sunt însă câțiva dar…
În primul rând, recent au crescut semnificativ tarifele de rețea – transport și distribuție – parte a prețului final plafonat plătit de clienți, fără a crește și acestea din urmă. Așadar se pune întrebarea, cât “loc” este pentru scăderea plafoanelor fără ca statul să plătească mai mult din diferență.
Prețurile din piață sunt în scădere dar asta nu este obligatoriu o condiție suficientă. La gaze, unde reglementarea permite în acest an furnizorilor să aibă mare parte din gaz la prețul impus producătorilor români de 150 de lei/MWh, adică 0,15 lei/kWh, ar putea fi totuși realistă o scădere a prețului final plafonat de 0,31 lei/kWh – există acum ofertă în piață cu un preț sub cel maxim plafonat. La energie electrică situația este mai complicată pentru că, inclusiv în situația în care mare parte din achiziție este la preț reglementat de la producătorii români, de 0,45 lei/kWh, această energie nu e suficientă pentru tot consumul și trebuie însoțită de achiziții din piațe und prețurile, chiar dacă au scăzut, sunt peste acest nivel.
Spre exemplu, luăm cazul producătorului Nuclearelectrica, ce tocmai și-a prezentat rezultatele financiare pentru primul trimestru. Compania a vândut 44% din producția primului trimestru la prețul plafonat de 0,45 lei/kWh, iar restul în piață. Prețul mediu obținut a fost de 0,75 lei/kWh, deci DOAR prețul energiei active ar fi, pentru un client din tranșa de consum/preț final de 0,68 lei/kWh peste prețul final plafonat acum, or la acesta se mai adaugă și tarifele de transport și taxele, care, în București de exemplu, sunt undeva la 0,41 lei/kWh. Așadar, mai ales pentru plafoanele mici de 0,68, respectiv 0,80 lei/kWh, costul final al energiei este încă semnificativ peste prețul plafonat, chiar dacă aceasta diferență este în scădere. Posibil o scădere ușoară a plafonului „mare” de 1,3 lei/kWh ar putea avea efecte neutre.
Nu trebuie uitat că statul plătește sau ar trebui să plătească, pe lege, diferența între cost și plafon furnizorului care emite factura clientului, după care cel din urmă așteaptă returnarea banilor de la buget. Iar statul după cum am scris mai sus, plătește greu și are și acum restanțe de miliarde către furnizori, pe schema actuală, ceea ce trimis furnizorii să se împorumute la bănci pentru susținerea cash-flow-ului până la niveluri la care băncile au ajuns să refuze noi împrumuturi pentru că au atins limita de expunere pe sistemul energetic.
