Radu Dudău este președinte al Energy Policy Group (EPG), think-tank implicat în derularea programului “România Eficientă”, cel mai mare proiect privat de eficiență energetică din România. În contextul preocupărilor europene legate de creșterea eficienței energetice în clădiri – se pregătește un val de renovare la nivelul continentului fără precedent în istoria recentă – am vorbit cu Dudău despre implementarea acțiunilor de eficiență energetică în România.
Recent ați moderat cea de-a doua ediție a Forumului România Eficientă, eveniment online unde am primit mai multe date despre cel mai mare proiect privat de eficiență energetică din România. Dincolo de aceasta, la nivel național s-a realizat ceva în domeniul eficienței energetice în ultimul an, să spunem?
Cele mai notabil în acest an mi se pare programul Casa Eficientă Energetic 2020, derulat prin AFM, prin care proprietarii de case pot beneficia de până la 15.000 de euro pentru renovarea imobilelor pe care le dețin. Bugetul de 100 milioane euro, deși relativ semnificativ, este însă complet insuficient față de nevoile de renovare ale României. Este nevoie de mult mai multe astfel de programe și, mai ales, de unele de mari dimensiuni, destinate școlilor și spitalelor. În rest, prea puține progrese din punct de vedere legislativ sau instituțional. Regimul de funcționare al firmelor de servicii energetice (ESCO) este, în continuare, incert, nu avem încă modele de finanțare funcționale pentru proiecte de eficiență energetică în clădiri, implicarea financiară a mediului privat în astfel de proiecte este foarte limitată, etc. Faptul că Uniunea Europeană a lansat strategia „Un Val de Renovare”, prin care vor fi disponibile sume foarte substanțiale pentru renovare aprofundată, ne va obliga să ne punem repede lucrurile în ordine.
În termeni de autoritate competentă, eficiența energetică a trecut de la ANRE la Ministerul Economiei și Energiei. Credeți că această schimbare va aduce ceva în bine pentru acest domeniu?
În sine, este mai puțin relevant care anume este autoritatea competentă, atât timp cât aceasta este una funcțională. Or, adevărul este că s-a pierdut timp prețios în acest transfer de autoritate de la ANRE la MEEMA. Sigur, Ministerul va reuși să acumuleze capacitatea necesară – am încredere în experții de acolo. Dar, din nou, momentul este unul de maximă urgență, pentru că trebuie să fim capabili să absorbim mult mai mulți bani decât până acum.
Este lăudabil că Direcția Eficiență Energetică a lansat inițiativa de a constitui un Fond Național de Eficiență Energetică, care să poată, printre altele, să funcționeze drept contraparte pentru fondurile europene în programe naționale de eficiență energetică. Dar acest proiect trebuie finalizat la timp și, de asemenea, trebuie să asigură buna colaborare dintre ministerele energiei, dezvoltării și mediului, cărora le revin în prezent competențe fragmentate.
Ultima propunere legislativă pe tema eficienței energetice vizează obligația imperativă a administrației centrale de a bugeta sumele necesare pentru renovarea anuală a 3% din stocul de clădiri vizate. În vechea formă, se lăsa o portiță, se spunea “„în limita bugetelor anuale”. Credeți că modificarea aceasta va duce la o creștere a numărului de clădiri care să fie renovate, an de an?
Acest lucru va fi posibil numai dacă se mobilizează finanțarea necesară. Este vorba de bani publici, naționali și europeni (care chiar vor fi accesibili într-o măsură fără precedent), dar și de bani privați, care trebuie atrași printr-un mediu de reglementare inteligent. Dar este nevoie și de forță de muncă calificată, de capacitate administrativă etc. Cu alte cuvinte, trebuie să fim în stare să construim în timp scurt un sector economic amplu, de înaltă specializare. Și pentru asta vom putea folosi bani europeni. Să fie limpede: nu mai vorbim de anvelopările de calitate precară cu polistiren, ci de lucrări complexe de renovare, care trebuie să ducă în mod măsurabil la reduceri masive de consum energetic în clădiri – cel puțin 60% – precum și la integrarea surselor regenerabile de energie în clădiri, a electromobilității și a tehnologiilor digitale. Sunt standarde ambițioase, noi, la care va trebui să ne adaptăm din mers.
Programul guvernamental “Casa eficientă energetic” a debutat la jumătatea lui septembrie și înțeleg că fondurile nu au fost epuizate nici acum. Dezinteres al oamenilor sau o birocrație excesivă care practic descurajează potențialii beneficiari să depună, ce credeți?
Presupun că este vorba și despre obișnuința multora de a face astfel de lucrări numai dacă sunt finanțate integral de stat. Or, este obligatoriu să depășim acest stadiu. Proprietarii trebuie neapărat să poată fi cointeresați să se implice în investiție. Sigur, putem discuta aici de posibilitatea de a obține credite cu dobânzi preferențiale și, de asemenea, despre condițiile de operare ale firmelor ESCO, dar ideea generală este că am depășit stadiul în care renovare însemna că primăria anvelopează blocul integral pe bază de împrumuturi pe termen lung ale autorității locale.
Ca o apreciere personală, credeți că marii consumatori industriali sunt mai preocupați de problema eficienței energetice pentru business-urile lor decât autoritățile pentru clădirile publice?
Fără îndoială. În cazul industriei, ineficiența energetică se traduce direct în costuri și în competitivitate. Pentru autoritățile publice, costul pierderilor inutile de energie nu are nici o bază reală de raportare. Nu există nici o penalitate. Pe deasupra, aproape toate clădirile publice sunt ineficiente energetic, așa că cu ce vei compara?
Noile standarde de renovare cresc nu doar performanța energetică a clădirilor, ci și condițiile de confort ale utilizatorilor: lumină de calitate, ventilație, încălzire și răcire performante, umbrire etc. Toate acestea vor schimba enorm calitatea mediului interior. De aceea, prin România Eficientă dorim să arătăm ce înseamnă renovare la standarde nZEB („clădiri cu consum energetic aproape zero”) în școlile publice și să oferim un model tehnic și financiar de urmat și în alte proiecte și programe.
Cum estimați că vor evolua investițiile în acest sector în anul 2021 și următorii față de ce avem acum?
Sunt de un optimism moderat, pentru că știu cum funcționează administrația și piața energetică în România: ignorăm evoluțiile (sau le minimalizăm) și amânăm până aproape de ceasul al 12-lea, când începem brusc să acționăm. Probabil așa va fi și cu Valul de Renovare. Vom încropi în câteva luni ceea ce n-am făcut în ani de zile pentru a putea atrage fonduri și a lăsa actorii din piața de construcții și renovări să investească și să lucreze. Nu este optim, desigur, dar acesta este modul nostru de a înainta.
