Croația a instalat, acum câteva zile, prima stație de comprimare a gazului din rețeaua sa de gaze, care este, din punct de vedere tehnologioc, cea mai complexă structură din sistemul de transport al țării, și care este o investiție cheie în operaționalizarea viitoarei rute a gazelor, de la viitorul terminal de LNG care va fi amplasat în insula Krk spre Europa Centrală.
Stația de comprimare este situată la 60 km de Belgrad, iar punerea sa în funcțiune a costat 28,3 milioane de euro, potrivit presei locale. Proiectul a fost demarat în anul 2018.
Stația de va crește securitatea aprovizionării cu gaze, va funcționa bidirecțional și va asigura interconectarea incu Ungaria, permițând astfel transportul gazelor de la terminalul LNG de pe insula Krk către Ungaria și țările terțe.
Primul ministru croat, Andrej Plenković, prezent la inaugurare, a spus că această instalație, având în vedere că permite transportul bidirecțional de gaz, a oferit o nouă dimensiune strategică securității aprovizionării cu energie și gaze în Croația și a deschis noi posibilități de cooperare cu Ungaria și alte țări din Europa Centrală și de Est. „Acest proiect dă, de asemenea, sens proiectului terminalului LNG pe insula Krk, care are o importanță capitală din punct de vedere politic și strategic”, a spus premierul.
De menținut că echipamentele de la stația de comprimare au fost produse în România, de către Euro Gas Systems S.R.L, o firmă din Târgu Mureș specializată în astfel de lucrări, care are clienți firme mari în domeniu, atât din România cât mai ales din afara țării.
Terminalul de LNG de la Krk, alături de construcția de conducte (inclusiv stația de comprimare descrisă mai sus) pentru a-l lega de rețeaua ungară, este unul dintre proiectele de interes comun agreate și parțial finanțate de Comisia Europeană. Terminalul, care conține și o instalație locală de regazeificare, este proiectat pentru o capacitate de 2,6 miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Așadar, un alt proiect care va alimenta cu gaz zona noastră, pe lângă gazoductul Turk Stream (deja finalizat), prin care deja se aduc gaze rusești în Balcani ocolind Dobrogea, și pe lângă preconizatul TAP-TransAdriatic Pipeline, care va aduce, prin Turcia, gaze azere, și care este și el aproape finalizat.
Adică gaze care fac din ce în ce mai inutilă extracția gazelor din Marea Neagră, cel puțin pe aceste piețe unde consumul deja începe să fie asigurat din mai multe surse, în condițiile în care rezervele de gaze ale României nu sunt exploatate și puse pe piață.
