Implementarea de către ANRE a noului cadru de reglementare pentru furnizarea gazelor naturale ar permite o uşoară scădere a facturii consumatorilor finali, care ar putea fi operată anul viitor, potrivit primelor calcule.
Un calcul final nu poate fi făcut acum, dar există câteva argumente în acest sens.
Situaţia actuală
De la data de 1 aprilie 2019, de când a fost re-reglementată piaţa consumatorilor casnici de gaze naturale, gazul pentru consumul populaţiei este vândut la un preţ de 68 de lei/MWh, plafonat prin OUG 114. E.On şi Engie cumpără gazul doar de la Petrom şi Romgaz la acest preţ, la care adaugă tariful de înmagazinare (pentru cantitatea de gaze care este scoasă din depozite), cel de transport, distribuţie, şi marja de furnizare şi îl vând populaţiei la preţul final reglementat de stat: 136 de lei pentru Engie şi 140 pentru E.On.
Amintim că, în urma OUG 114, care practic a scăzut preţul de achiziţie al gazelor, preţul final la populaţie nu a scăzut. Ordonanţa a apărut pentru că cei doi furnizori au spus că au acumulat costuri nerecunoscute prin faptul că au cumpărat gaze româneşti la preţuri mai mari decât cele recunoscute de ANRE şi, în plus, la finalul anului trecut au fost obligaţi să cumpere mai multe gaze din import, la preţuri mult mai mari. Ei au cerut o soluţie, pentru că, în caz contrar, ar fi trebuit ca preţurile finale la populaţie să crească.
Componentele din preţul final care se schimbă
Rata reglementată de rentabilitate a distribuţiei-efect pozitiv în factură
OUG 19 a apărut în martie 2019 şi a modificat câte ceva din OUG 114, iar acum ANRE trebuie să facă şi calculele. OUG 19 a impus o nouă rată reglementată de profit pentru segmentul de distribuţie, acea rată reglementată de rentabilitate (RRR), care este de 6,92%, aplicată la baza de active. Rata este mai mare decât cea anunţată anterior că se aplică în această perioadă, 5,66%, însă există un mare dar. Acea rată redusă, pe care toţi distribuitori de electricitate şi gaz au acuzat-o, spunând că îi determină să taie din investiţii, nu a apucat încă să fie aplicată. Acum, în facturile consumatorilor casnici de gaze, în tariful de distribuţie este prezentă vechea RRR, care are o valoare de 8,43%. Potrivit unor surse din piaţă, noua RRR, de 6,92% ar urma să fie aplicată de la 1 iulie. Cum este mai redusă decât cea actuală, de 8,43%, efectul ar trebui să fie o diminuare a preţului final la consumatorul casnic, dar acest lucru trebuie ponderat şi cu noua taxă de 2% pe cifra de afaceri specifică segmentului de distribuţie, care este un cost suplimentar care este recunoscut deja de ANRE şi trecut în tariful de distribuţie. Cumulat însă, efectul ar fi de scădere, chiar dacă marginală, a facturii de acasă.
Preţul mai mic al gazelor-efect pozitiv în factură
Cum am spus, de la 1 aprilie, gazele pentru populaţie vin doar de la Petrom şi Romgaz, la 68 de lei/MWh. Acest preţ este mai mic decât vechiul CUG (costul de achiziţie al gazelor, un coş care includea preţul gazelor româneşti, al celor de import, al celor din înmagazinare) care era, pe baza calculelor de anul trecut regăsite în factura de azi a casnicilor, de circa 80 de lei. Ca atare, odată extras gazul de import pentru populaţie şi impus preţul unic de 68 de lei, acest lucru ar conduce la o scădere a facturii pentru consumatorul casnic.
Recunoaşterea costurilor din trecut ale furnizorilor-efect negativ în factură
Efectele pozitive de mai sus trebuie ponderate însă de recunoaşterea din trecut a costurilor mai mari de achiziţie ale gazelor naturale, acesta fiind motivul pentru care Engie şi E.On au dorit reglementarea din OUG 114: să se poată transfera în facturi costurile mai mari cu achiziţia gazelor scumpe din trecut, care nu a fost încă operată. Dacă o făcea la finalul anului trecut, ANRE ar fi crescut preţul final de la populaţie, aşa că a apărut OUG 114 care, ca să păstreze aceeaşi „anvelopă” de preţ, a plafonat, în jos, preţul de achiziţie. Iar aceeaşi OUG 114 a stabilit că „diferențele de costuri de achiziție din anii 2018 și 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin prețurile practicate, se vor recupera până la data de 30 iunie 2022, conform reglementărilor ANRE”.
Aici este cheia scăderii facturii. La cât se ridică aceste costuri şi în cât timp decide ANRE că se pot recupera, etapizat, din facturile consumatorilor casnici. În acest moment, cei doi furnizori fac calculele pentru a le trimite la ANRE, şi, potrivit unor surse din piaţă, ar fi vorba despre cel puţin 400 de milioane de lei. Sursele noastre spun că ANRE ar dori ca aceste costuri din trecut să fie recuperate în maximum 12 luni, urmând ca, după aceea, să poată fi redus preţul la consumatorul final, cel puţin o perioadă. Pe de altă parte, dacă se va dovedi că suma totală ar fi prea mare pentru a fi recuperată în 12 luni, termenul va fi lungit, principiul Autorităţii fiind că nu va creşte preţul la consumatorul final
