Romgaz, unul dintre cei doi mari producători de hidrocarburi din România şi singurul deţinut de stat, nu îşi va intensifica activitatea în explorarea resurselor de gaze din Marea Neagră, unde este doar acţionar minoritar la un bloc operat de Lukoil, pentru că este prea costisitor şi prea riscant.
„Nu ne vom creşte participaţia la blocul din Marea Neagră, unde ştiţi că nu suntem operator. Nu averm know-how, nu ştim ce potenţial există, nu putem disponibiliza atâtea resurse financiare. Este o zonă de risc, pe care nu ne-o putem permite. Rămânem pe uscat, ne uităm la profitabilitatea investiţiilor, vrem să mărim valoarea producţiei noastre pe lanţ”, a declarat directorul general al Romgaz, Adrian Volintiru, la o întâlnire cu presa, răspunzând unei întrebări.
Romgaz este partener cu grupul rus Lukoil, la unul dintre perimetrele de explorare-exploatare din Marea Neagră, Trident. Romgaz deţine o participaţie de circa 12,2%. Restul blocului este deţinut de Lukoil, care este şi operator.
În zona continentală a Mării Negre se derulează două proiecte de anvergură. Cel mai important, în zona de apă adâncă, este Neptun Deep, derulat de ExxonMobil şi OMV Petrom, unde s-au descoperit rezerve potenţiale de gaze de până la 84 de miliarde de metri cubi. Exxon Mobil este operatorul blocului.
Exxon şi Petrom au investit 1,5 miliarde de dolari deja în explorare, iar în acest an trebuia să anunţe dacă vor lua decizia exploatării comerciale, dar oficialii OMV au anunţat că acest termen a fost amânat pentru anul viitor. Gazele ar fi urmat să ajungă la ţărm în anul 2020, dar, dacă şi Exxon va amâna decizia finală de investiţie, acest termen nu va mai fi respectat.
Potrivit estimărilor oficialilor de la Bucureşti, există circa 200 de miliarde de metri cubi de gaze rezerve în Marea Neagră doar pe ceea ce s-a săpat, adică cele trei perimetre deţinute de Lukoil-Romgaz, ExxonMobil şi OMV Petrom, respectiv Black Sea Oil and Gas.
Energie electrică şi petrochimie
Producătorul de gaze mizează aşadar, pe lângâ creşterea cantităţii extrase din România, pe diversificarea afacerilor în care gazul extras să fie şi materie primă: noi unităţi de generare a energiei electrice şi o potenţială unitate petrochimică.
În primul caz, compania, care deţine deja vechea centrală pe gaze de la Iernut, cu o capacitate instalată totală de 800 MW (dar funcţionează doar patru grupuri din cele şase), costruieşte deja o central nouă pe gaze, în ciclu combinat, cu o capacitate instalată de 430 MW, investiţie de circa 320 de milioane de euro, care va fi funcţională în 2020. A comandat şi un studiu de fezabilitate pentru o a doua central de acelaşi fel, care ar urma să fie construită la Mintia, lângă actuala termocentrală pe huilă, şi care va avea o capacitate de 400-500 MW, investiţie de circa 300 de milioane de euro.
În celălalt caz, Volintiru a reiterat faptul că Romgaz este încă în analiză, dacă şi unde să construiască o capacitate petrochimică, sau dacă să cumpere unul dintre combinatele chimice ale Interagro, care este în insolvenţă, în contul creanţei pe care Romgaz o are asupra producătorului de îngrăşăminte.
Grupul Romgaz a obţinut în primele nouă luni un profit net de 1,027 miliarde de lei, în scădere cu 14%, respectiv 167,2 milioane lei, comparativ cu cel înregistrat în perioada similară din 2017.
Producţia de gaze naturale a fost de 3,922 miliarde de metri cubi, cu 171 milioane de metri cubi mai mare decât producţia realizată în perioada similară a anului anterior (+4,56%) şi cu 61 milioane de metri cubi mai mare decât cea programată (+1,5%).
Cu această producţie, conform estimărilor societăţii, Romgaz a avut o cotă de piaţă de 53,54% din consumul de gaze provenite din producţia internă, fiind în creştere cu 1,77% faţă de cota deţinută în perioada anterioară
