white stream trans caspica

România, din nou pe harta gazoductelor. 16 miliarde de metri cubi de gaz caspic ar putea ajunge în fiecare an la Constanţa

Ultimele evoluţii din estul României, coroborate cu interesul crescând al UE pentru extinderea coridorului sudic al gazelor către sursele din zona Mării Caspice re-aduc România pe harta marilor proiecte energetice din regiune. 

„Pentru Uniunea Europeană, conducta Trans-Caspică este un element important şi complementar al Coridorului Sudic al Gazelor care va conecta resursele semnificative de gaze ale Asiei Centrale de pieţele europene. Proiectul este în interesul ambelor părţi, atât pentru noi în Europa, cât şi pentru partenerii noştri din Turkmenistan. În 2015 am semnat Declaraţia de la Ashgabat împreună cu Turkmenistanul, Turcia, Ayerbaijanul şi Georgia referitoare la cooperarea în sectorul energetic. Rămânem angajaţi în această cooperare şi avem discuţii regulate pentru a explora posibilităţile de cooperare”.

Declaraţia a fost făcută în data de 18 decembrie de către comisarul european pentru Energie, Maros Sefcovic, pentru presa azeră. Iar aceasta poate însemna re-startul unor proeicte de interconectare energetică ce ar pune din nou România pe harta gazoductelor.

Citeşte şi: Redevenţele pentru gazele româneşti se vor plăti în raport cu preţul din Austria. Ce spune industria petrolieră

Conducta Trans-Caspică este un proiect vechi de peste 20 de ani care, acum, ar putea avea în sfârşit sanse de reuşită. Este vorba despre un gazoduct propus de Statele Unite încă de la jumătatea anilor ’90, prin care gazele naturale din Turkmenistan să fie exportate, printr-o conductă amplasata pe fundul Mării Caspice, spre Azerbaijan şi, mai departe, spre pieţele Europei Occidentale, cu implicarea Rusiei şi Iranului. Lucrurile s-au oprit atunci, din cauza opoziţiei celor două ţări şi a exploatării, între timp, a giganticului zăcământ Shah Deniz din Kazahstan.

Însă, după criza ruso-ucraineană a gazelor, în 2006, Uniunea Europeană şi-a manifestat sprijinul pentru gazoductul cu o capacitate de 30 de miliarde de metri cubi pe an. Iar în 2011 chiar a început negocierile pentru demararea acestui proiect.

De ce ar fi importantă petru România o conductă de transport al gazelor care să lege ţărmurile estic şi vestic ale Mării Caspice? Pentru că această conductă transcaspică este legată de alt proiect, şi anume White Stream, un gazoduct care să sub-traverseze Marea Neagră, să plece din Georgia şi să ajungă la Constanţa, şi de aici în Europa, atât prin actualele conducte de tranzit, cât şi prin viitoarea conductă BRUA.

Ţările implicate în ambele proiecte au început deja să demareze lucrurile. În luna aprilie a anului trecut, Georgian Oil and Gas Corporation, compania de stat a Georgiei, a cumpărat 10% din acţiunile celor două firme care se ocupă de conducta trans-caspică şi de White Stream, White Stream Ltd şi W-Stream Caspian Pipeline Company Ltd. O lună mai târziu, premierul Georgiei a declarat că ţara sa „lucrează intensiv la proiectul de transport al gazului din Turkmenistam spre Europa, proiectul White Stream, care va aduce noi oportunităţi pentru diverisificarea surselor de energie ale Europei. O lună mai târziu, Consiliul Uniunii Europene a elaborat strategia prin care coridorul sudic al gazelor se extinde în Asia Centrală, şi, tot în iunie, comisarul european Sefcovic a urat bun venit Georgiei în Uniunea Energetică şi a subliniat rolul acestei ţări în extinderea coridorului sudic al gazelelor către noi state care pot apriviziona Europa cu gaz.

White Stream are o lungime de circa 1.200 km, iar capacitatea sa de tranzit ar putea ajunge până la 32 de miliarde de metri cubi pe an. De menţionat şi că România a oferit în trecut două granturi companiei de proiect pentru finanţarea unor studii.

Lucrurile au avansat şi în zona caspică. În luna august a anului trecut, oficialii din Turkmenistan şi Azerbaijan au semnat, în premieră, un acord pentru a aduce gazul caspic în Europa. În luna decembrie, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a anunţat că a semnat în sfârşit un acord cu toate celelalte patru ţări riverane Mării Caspice, Azerbaijan, Iran, Kazakhstan, Turkmenistan, care, după 20 de ani de discuţii, reglementează situaţia Mării Caspice.
Chestiunea ţinea de următoarea întrebare: Marea Caspică este mare sau este lac? Dacă este lac, atunci toare resursele subterane de hidrocarburi se împart în al între cele cinci ţări, situaţie care ar fi dezavantajat Kazahstantul, de exemplu, dar ar fi avantajat Iranul. Dacă este mare, atunci fiecare ţară are dreptul de a exploata propria sa zonă comercială după cum doreşte.

Lavrov nu a dat detalii despre acord, dar, după semnarea sa, adjunctul ministrului de externe din Azerbaijan a declarat că acordul stipulează dreptul statelor riverane de a instala conducte în Marea Caspică, iar statele prin ale căror suprafeţe de mare teritorială vor trece conductele au libertatea de a coordona proiectele.

Aşadar, principalul impediment în realizarea conductei trans-caspice a fost înlăturat.

Citeşte şi:

Noi reguli pentru furnizorii de gaze. ANRE schimbă modul în care recunoaşte costul gazului în facturile populaţiei

Cât gaz caspic ar putea ajunge la Constanţa? 16 miliarde de metri cubi pe an, adică de aproape patru ori mai mult decât produce Romgaz, de exemplu, dar, şi aici, mai trebuie trecut un hop, ca România să fie pe hartă. Există două trasee prognozate pentru acest gaz, odată ce el va ajunge, prins conducta trans-caspică, pe litoralul vestic al Mării Caspice. Primul ar fi să traverseze Turcia, prin conducta TANAP şi apoi, prin Europa de Sud, prin conducta TAP. Al doilea ar fi ca, odată ajuns pe litoralul estic al Mării Negre, gazul să treacă prin conducta White Stream până la Constanţa, iar apoi prin viitoarea conductă BRUA, în Vestul Europei. Avantajul rutei prin Georgia şi România ar fi că, potrvit estimărilor de până acum, această variantă ar fi mai ieftină. Estimpările din anii 2000 dădeau un cost de circa 4 miliarde de dolari pentru varianta prin România.

Surse: Euractiv, Comisia Europeană


There are no comments

Add yours