gaz marea neagra

Petroliştii din Marea Neagră spun că statul român pune taxe mai mari pe mare decât pe uscat. Ei susţin că practica europeană este exact pe dos. Astăzi se decide forma finală a legii offshore

Într-un document publicat recent, Asociaţia Concesionarilor Offshore din Marea Neagră (RBSTA) susţine că impozitarea companiilor care vor extrage hidrocarburi din Marea Neagră este mai mare decât cea a companiilor care extrag ţiţei şi gaze din zona de uscat a România. Asociaţia vine cu exemple în care arată că, în Europa, practica este inversă: statele taxează mai puţin producţia din zona ofhshore decât pe care din onshore. Astăzi se va decide în ce formă va fi votată legea de care depinde exploatarea resurselor din Marea Neagrî

“Spre deosebire de practica internațională din jurisdicţiile cu cote de redevenţe determinate în funcţie de praguri de producţie, unde, în general, cotele de redevenţe offshore sunt mai reduse decât cele pentru onshore pentru o cantitate determinată de producţie sau pragurile de producţie pentru offshore sunt mai ridicate decât cele onshore pentru o cotă de redevenţă definită (de exemplu Spania, Italia, Algeria, Vietnam, Thailanda, Columbia), având în vedere că proiectele offshore necesită de regulă volume mai mari pentru exploatare economică în comparație cu proiectele onshore, pragurile de producție şi cotele de redevenţă utilizate în România pentru calculul redevențelor din sectorul petrolului și gazelor naturale nu sunt totuşi diferențiate între offshore și onshore” arată un document postat recent pe site-ul RBSTA.

“Datorită nivelurilor ridicate de producție pentru dezvoltările offshore, acest aspect al sistemului de redevențe din România duce la aplicarea aproape fără excepție a unei cote maxime de redevență de 13% din valoarea producţiei offshore de gaze naturale curente şi estimate pentru viitor, pe când industria onshore, datorită nivelurilor medii de producție semnificativ mai mici, generează o cotă medie efectivă a redevenţei de 7% din valoarea producţiei, conform informaţiilor publice furnizate de cei mai mari producători onshore din România,Romgaz și OMV Petrom”, se arată în document.

Asociaţia face o enumerare a sistemelor fiscale practicate acum în Europa pentru extracţia de petrol şi gaze din mare pe care v-o prezentăm aşa cum a fost publicată:

“Sistemele fiscale internaționale pentru sectorul upstream de petrol şi gaze naturale sunt adaptate pentru a reflecta aspectele economice și provocările specifice fiecărui tip de resursă.

Statele care dețin sectoare upstream de ţiţei și gaze naturale atât onshore, cât şi offshore, oferă adesea condiții fiscale diferite (de exemplu, diferențierea între cotele de redevențe, termeni diferiţi pentru impozite specifice pentru upstream, aranjamente de împărțire a producției cu prevederi specifice).

Următoarele state membre ale UE, care au activități upstream de ţiţei și gaze naturale atât offshore, cât și onshore, diferențiază regimurile fiscale offshore și onshore:

Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord

Nu se aplică impozite pe proprietate pentru activele offshore în timp ce se aplică impozite pe proprietate pentru industria onshore de ţiţei şi gaze naturale.

Olanda

Nu se aplică redevențe pentru zăcămintele offshore, în timp ce pentru zăcămintele onshore se datorează redevențe (până la 7% și mai mult în anumite condiții) pentru partea din producție care depăşeşte pragurile definite;

Se aplică o cotă de deducere pentru investiții de 25% pentru zăcămintele offshore marginale, ce reprezintă o deducere suplimentară;

Nu se aplică impozite pe proprietate pentru activele offshore.

Germania

Cotele majorate ale redevențelor din landul Schleswig Holstein nu se aplică singurului zăcământ de producție offshore („Deutsche Nordsee A6 / B4”), pentru care există stabilitatea redevențelor.

Italia

Praguri de producție mai mari pentru redevențelor / impozitele de producție aplicabile zăcămintelor offshore, după cum urmează:

0% redevență pentru o producție anuală de gaze naturale pe zăcământ offshore de până la 80 mil. m3 comparativ cu 25 mil. m3 pentru onshore;

0% redevență pentru o producție anuală de ţiţei pe zăcământ offshore de până la 50 mii tone comparativ cu 20 mii tone pentru onshore;

O cotă a redevenţei de 7% pentru producţia de ţiţei offshore, comparativ cu 10% pentru producţia de ţiţei onshore;

Nu se aplică niciun impozit local asupra profiturilor din activități offshore desfăşurate dincolo de limita mării teritoriale, spre deosebire de cota de 3,9% din profitul obţinut de industria petrolieră onshore;

Nu se aplică impozite pe proprietate pentru activele offshore localizate dincolo de limita mării teritoriale.

Polonia

Cotele de impozitare a producției aplicabile zăcămintelor offshore sunt mai mici comparativ cu cele aplicabile zăcămintelor convenționale onshore, după cum urmează:

• Gaze naturale: 1,5% din valoarea producției în offshore, comparativ cu 3% pentru onshore (pentru zăcămintele de gaze naturale cu permeabilitate si porozitate ridicată);

• Ţiţei: 3% din valoarea producției în offshore, comparativ cu 6% pentru onshore (pentru zăcămintele de ţiţei cu permeabilitate si porozitate medie mai ridicată).

Spania

Cotă mai redusă a taxei aferente productiei pentru zăcămintele offshore în comparație cu zăcămintele onshore”.

Citeşte şi:

Investiţiile petroliştilor din Marea Neagră vor aduce bugetului de stat 26 de miliarde de dolari – Deloitte

RBSTA a prezentat această situaţie în contextul în care acum, în Comisia de Industrii şi Servicii a Camerei Deputaţilor, condusă de deputatul PSD Iulian Iancu, au loc dezbaterile finale pe marginea legii offshore, lege vitală pentru viitorul exploatării resurselor de gaze din Marea Neagră. Legea este întârziată destul de mult, şi există temerea ca ea va fi adoptată abia în toamnă, după vacanţa parlamentară, cu efecte negative asupra viitorului exploatării resurselor din Marea Neagră.

Iulian Iancu a spus, săptămâna trecută, înainte de audierile de marţea trecută, că există articole sensibile în lege care trebuie modificate.

“Ne-am propus să punem în dezbatere, marţi, la şedinţa noastră, legea offshore, dar luând în considerare, articol de articol, în sensul modificării acelor articole sensibile cu care nu suntem de acord în forma promovată de Guvern. Nu suntem, punctual, de acord cu faptul că Guvernul a putut să promoveze un articol privind aşa-zisul credit fiscal prin care se adresează impozitării generale, excedând impozitarea specifică sectorului de petrol şi gaze. Nu putem să ne adresăm întregii fiscalităţi când vorbim doar despre petrol şi gaze. Trebuie ne concentrăm pe ceea ce înseamnă încurajare fiscală a domeniului de petrol şi gaze. Nu are treabă cu TVA, cu impozitul pe profit, cu impozitul pe venit, pentru că am deschide o cutie a Pandorei, pentru întreaga economie. La fel de motivat ar fi orice alt agent economic, orice alt operator, să fie şi el în această situaţie”, a spus Iancu
“Suntem extrem de nemulţumiţi de faptul că într-o lege specifică domeniului de petrol şi gaze offshore facem referire la întregul sistem fiscal din economie. Şi nu are nicio legătură. Noi trebuie să ne adresăm fiscalităţii acestei zone, nu în general”, a continuat deputatul.

De ce e nevoie de această lege

În zona continentală a Mării Negre se derulează două proiecte de anvergură. Primul, în zona de apă adâncă, derulat de Exxon şi OMV Petrom, unde s-au descoperit reserve potenţiale de gaze de până la 84 de miliarde de metri cubi, iar al doilea, derulat de fondul de investiţii american Carlyle, prin Black Sea Oil and Gas (BSOG), în zona de apă mică, are un potenţial cuprins între 10 şi 20 de miliarde de metri cubi. În acest al doilea caz primele gaze vor ajunge la ţărm anul viitor, în timp ce, în primul caz, Exxon şi Petrom vor anunţa în acest an dacă vor lua decizia exploatării comerciale. În caz pozitiv, gazele vor ajunge la ţărm în anul 2020.

Companiile au nevoie ca legea o înainte de a lua decizia exploatării comerciale, dat fiind că legea arată, în final, ce costuri au de plătit, iar dacă aceste costuri sunt prea mari, ar putea afecta decizia finală de investiţie.
Proiectul legii offshore-ului garantează companiilor petroliere care au concesionate perimetre în Marea Neagră că, în afara redevenţei actuale, statul român nu va mai impune vreo taxă cât timp există acordurile petroliere. Iar, dacă totuşi o va face, va fi obligat să restituie banii firmelor, la cerere, în fiecare an. În schimb, companiile petroliere sunt obligate să lucreze cu firme româneşti şi să angajeze forţă de muncă locală.

Mai multe detalii despre proiectul legii offshore, aşa cum a fost adoptat de Senat, puteţi citi AICI

 


There are no comments

Add yours