iancu

Iulian Iancu stă în casă luată de la stat în buricul Bucureştiului. A beneficiat de o lege dată de Guvernul Năstase, din care făcea parte, pe ultima sută de metri

Iulian Iancu, unul dintre cei mai vocali parlamentari din ultimul timp şi, declarativ, unul dintre cei mai mari susţinători ai interesului naţional în ceea ce priveşte gazele naturale şi energia electrică, locuieşte într-un apartament de 143 de metri pătraţi în centrul Bucureştiului, cumpărat de la stat. A fost cumpărat pentru că i-a permis o lege dată de Guvernul Năstase, din care a făcut şi el parte, dată pe ultima sută de metri înainte de schimbarea puterii. Iancu spune că a respectat întru totul legea, că avea dreptul la acea locuinţă şi crede că este supus la întrebări „dubioase şi insinuante” de când conduce comisia parlamentară de anchetă a activităţii ANRE în care sunt chemate să dea socoteală marile companii energetice.

În ultimele declaraţii de avere ale deputatului PSD Iulian Iancu, şef al Comsiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor scrie că acesta deţine un apartament de 143 de metri pătraţi în Bucureşti, cumpărat în anul 2005. Este dobândit în urma unui contract de vânzare-cumpărare.

Ceea ce nu mai scrie în ultimele declaraţii de avere ale lui Iancu, dar scrie în una mai veche, din anul 2005, este că apartamentul a fost dobândit în urma unui contract de vânzare-cumpărare în baza OUG 130/2004. Adică a fost cumpărat de la stat.

Ordonanţa respectivă se referă la „unele măsuri pentru vânzarea de către societățile comerciale, companiile și societățile naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și de către alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului a locuințelor pe care aceștia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici.”

Ce scrie, printre altele, în Ordonanţă:

„Societățile comerciale, companiile și societățile naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, în baza aprobării de către adunarea generală a acționarilor sau, după caz, a consiliului de administrație, pot vinde personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, după caz, locuințele pe care le au în patrimoniu la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

„Locuințele pot fi vândute titularilor de contract de închiriere cu plata integrală a valorii locuinței sau în rate. La încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu plata în rate se va achita un avans minim de 15% din valoarea locuinței stabilită la data vânzării”.

„Ratele lunare pentru achitarea contravalorii locuințelor se eșalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani. La cuantumul fiecărei rate se va aplica o dobândă care să acopere inflația, la care se adaugă două procente”.
„Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. Evaluatorii vor fi selecționați conform legislației în vigoare”.

„Agenții economici prevăzuți la art. 1 își garantează încasarea prețului prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra locuinței în favoarea lor”.

„Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și filialelor societăților comerciale, companiilor și societăților naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și ale altor agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului”.

Ordonanţa a fost emisă în data de 9 decembrie 2004, în ultimele zile ale Guvernului PSD condus de Adrian Năstase, şi este semnată de Năstase şi contrasemnată de fostul ministru al economiei, Dan Ioan Popescu, şi de fostul ministru al finanţelor, Mihai Tănăsescu. La finalul acelui an, PSD a pierdut alegerile şi guvernarea.

Între anii 2000 şi 2004, Iulian Iancu a fost secretar de stat în Ministerul Economiei. Potrivit declaraţiei mai vechi de avere, el a cumpărat casa de la stat, deşi la acel moment mai avea o locuinţă, o casă în Mediaş, încă din 1994, dar legea i-a permis acest lucru, pentru că nu era în aceeaşi localitate. Tot potrivit aceluiaşi document, apartamentul de 143,7 metri pătraţi este situat pe Calea Plevnei nr.141, o zonă centrală a Bucureştiului.

Iancu ar fi plătit pe apartament 4,74 miliarde de lei vechi, ceea ce, la cursul mediu al anului 2005, de 36.234 de lei, însemna 131.000 de euro. După cum se vede, condiţiile erau mai bune decât la un credit ipotecar standard la acea dată – băncile cereau avansuri de 25%.

Ceea ce nu este clar este însă în ce calitate a cumpărat Iancu acel apartament, dat find că el nu era angajat la vreuna dintre societăţile care intrau sub incidenţa legii, ci al Ministerului. O posibilă explicaţie este legată de faptul că, potrivit declaraţiei de avere din 2005, soţia sa, Mihaela Iancu, era angajată a Transgaz, deci putea beneficia de legea dată de PSD pe ultima sută de metri a mandatului. În plus, în declaraţia de avere, Iancu apare ca proprietar alături de soţia sa.

Ce spune Iancu

Contactat, Iulian Iancu spune că a cumpărat acea locuinţă perfect legal, dat fiind că locuise în ea, cu chirie, în perioada în care a lucrat al Autoritatea de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale (fosta ANRGN, comasată ulterior cu ANRE) şi la Minister. Iancu afirmă că plăteşte şi acum rate şi că nu primeşte indemnizaţie de cazare în Bucureşti.

Iată, integral, răspunsul lui Iulian Iancu la solicitarea noastră:

„Este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare a unui apartament, nu de o „casă”. Contractul a fost încheiat în februarie 2005 pe numele Iancu Iulian şi Iancu Mihaela (1/2) şi plătim încă rate. Am luat această decizie după ce am devenit membru al Parlamentului României şi aveam nevoie de locuinţă în Bucureşti. Am îndeplinit în totalitate prevederile legale prevăzute de OUG 130 pentru că eu eram chiriaş în acest apartament din perioada în care am fost preşedinte ANRGN, respectiv secretar de stat în Ministerul Economiei. 

Deci plătesc rate şi, implicit, nu beneficiez de indemnizaţie de cazare în Bucureşti, adică 4.700 de lei/lună, aşa cum aş fi putut face şi aşa cum este cazul altor colegi de ai mei.

De asemenea, sunt nevoit să vă informez pe această cale că difuzarea şi menţinerea în spaţiul public a oricăror acuzaţii sau speculaţii neconforme cu adevărul sau care nu pot fi probate sunt de natură a prejudicia imaginea mea publică şi că îmi rezerv dreptul de a acţiona prin toate mijloacele legale pentru a-mi apăra reputaţia. 

P.S. Îmi permit să vă felicit pentru că sunteţi al şaptelea care îmi adresează întrebări dubioase şi insinuante, din momentul în care am preluat preşedinţia Comisiei de anchetă ANRE şi am început să chem în faţa Comisiei marii operatori din Energie. Am să comunic public numele tuturor celor care mi-au făcut onoarea de a-mi adresa întrebări în această perioadă. De asemenea, voi cere ca cei şapte – şi chiar şi ceilalţi şapte care probabil vor urma – să răspundă în faţa autorităţilor statului ce vor investiga în baza concluziilor Comisiei de Anchetă dacă au primit finanţare de la vreunul din cei chemaţi în faţa Comisiei de Anchetă”.


There are no comments

Add yours