Aplicarea sistemului de deduceri din legea offshore este acum cheia succesului exploatării resurselor de gaze din Marea Neagră. Sistemul de taxare a devenit mai împovărător iar petroliştii spun că decizia finală de investiţii ar putea fi mai greu de luat. Ceea ce o poate influenţa este sistemul de deducere nou instituit, de 60% din investiţii, care însă, aşa cum este el trecut în lege, nu ajută companiile petroliere, în accepţiunea lor şi a experţilor în fiscalitate. În spaţiul public a apărut informaţia unei noi intervenţii legislative care au urma să lămurească chestiunea, şi există chiar şi în lege o portiţă care lasă loc negocierii.
Noua lege offshore, vitală pentru viitorul concesiunilor din Marea Neagră, a crescut povara fiscală a companiilor petroliere, prin introducerea impozitului suplimentar, în plus faţă de redevenţe, cu procente variabile în funcţie de preţul gazului pe piaţa internaţională, dar a insituit şi un sistem de deducere a investiţiilor care, teoretic, ar trebui să ajute companiile petroliere.
Puteţi citi aici în detaliu cum vor fi impozitaţi petroliştii din Marea Neagră:
Câţi bani ia statul petroliştilor din Marea Neagră cu noul sistem de taxare a gazelor. Filosofia, calculele şi scenariile
Legea, votată de Parlament dar care mai trebuie promulgată de preşedinte, introduce însă un procent de deductibilitate a „investiţiilor în sectorul upstream”, care este de maximum 60% din valoarea sumelor care trebuie plătite în contul acestui impozit suplimentar.
Iată mai întâi formulările din lege:
„Limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 60% din totalul veniturilor suplimentare”
„Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unuia sau unor procente de calcul, după caz, asupra veniturile suplimentare obţinute din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore, aşa cum acestea sunt determinate potrivit anexei nr. 2, din care se deduc investiţiile în segmentul upstream”.
Iar procentul de deducere se aplică la
„VI – valoarea investiţiilor în segmentul upstream realizare în luna în care s-a efectuat vânzarea fizică a gazelor naturale pentru care se calculează impozitul asupra veniturilor suplimentare”
Deducerea: praf în ochi sau avantaj pentru petrolişti?
Oficial, nici companiile petroliere nici reprezentanţii statului nu au dat nicio explicaţie referitoare la modalitatea de aplicare a acestei deduceri. Neoficial însă, voci din industrie şi specialşti în taxare au explicat, sub protecţia anonimatului că, aşa cum se înţelege acum din lege, deducerea este aproape inutilă.
Reprezentanţi ai industriei petroliere au spus că, aşa cum este formulată, deducerea nu se poate face pentru cheltuielile de explorare dinaintea începerii producţiei, cele care înseamnă de fapt grosul investiţiei. Spre exemplu, în momentul de faţă cele mai mari investiţii în Marea Neagră sunt făcute de Exxon Mobil şi Petrom, cele care explorează perimterul de mare adâncime Neptun, cu rezerve potenţiale de până la 84 de miliarde de metri cubi de gaze. Până acum, cele două companii au cheltuit deja 2 miliarde de dolari pe explorare şi estimărie arată că vor mai cheltui încă cinci miliarde până în momentul în care vot fi extrase şi vândute primele gaze. Or, reprezentanţi ai petroliştilor spun că, aşa cum este redactată legea, aceste miliarde nu pot fi deduse în acel procent de 60% pe acea prevedere. Opinia lor este că se poate deduce, lunar, doar o parte din cheltuielile operaţionale sau de capital din acea lună, oricum mult mai mici, şi oricum aplicate unei baze mici-doar impozitul suplimentar plătit lună de lună.
Însă, dacă deducerea s-ar aplica cheltuielilor de explorare, reprezentanţii industriei spun că „altfel ar sta lucrurile”
Citeşte şi:
Lectură obligatorie înainte de adoptarea legii offshore: cum taxează gazele Norvegia, cel mai mare producător din Europa
Studiul Deloitte referitor la impactul gazelor din Marea Neagră asupra încasărilor bugetare și economiei României arat că, până în 2040, companiile concesionare ar efectua cheltuieli de capital de 15,7 miliarde dolari și cheltuieli operaționale de 6,5 miliarde dolari.
Pe de altă parte, un expert în fiscalitate, consultat de noi spune că, într-adevăr, din lege se înţelege că nu pot fi deduse cheltuielile de capital anterioare debutului extracţiei gazelor, dar nici cheltuielile ulterioare operaţionale. „Aşa cum este formulată legea, nu se va putea aplica deducerea de investiţii din perioada de explorare/dezvoltare. Din nefericire nu se vor putea reduce nici cheltuielile operaţionale (OPEX), pentru că investiţii nu înseamnă OPEX. Rămâne să nu se deducă aproape nimic. Nu cred că asta s-a dorit, poate fi o greşeală exprimare”, a spus specialistul pe taxare consultat de noi.
Am solicitat un punct de vedere lămuritor pe această temă Ministerului de Finanţe, pe care îl vom publica imediat ce îl vom primi.
Chestiunea deducerii apare acum ca extrem de importantă, mai ales în contextul creşterii taxării. Dacă ce spun petroliştii şi finanţiştii este interpretarea corectă a legii, iar lucrurile nu se schimbă, aceste cheltuieli vor putea fi recuperate doar de-a lungul exploatării resurselor (dacă se vor lua deciziile finale de investiţii) şi asta din preţul gazelor care urmează să fie vândute, gaz care devine astfel mai scump pe piaţă, şi deci mai puţin competitiv.
Se pare că această chestiune a devenit subiect de discuţie deja, şi ar putea face obiectul unui act normativ viitor.
Pe de altă parte, se pare că există chiar şi în lege posibilitatea ca unele lucruri care ţin de taxare să poată fi cel puţin nuanţate, dacă nu modificate, chiar dacă procentele sistemului de taxare suplimentară sunt bătute în cuie.
Iată ce spune un articol din lege (art 19, alin. 6)
„În măsura în care aplicarea prezentelor prevederi impune emiterea de instrucţiuni cu privire la impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore, acestea vor fi emise prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului energiei, cu avizul A.N.R.M”
În zona continentală a Mării Negre se derulează două proiecte de anvergură. Primul, în zona de apă adâncă, derulat de Exxon şi OMV Petrom, unde s-au descoperit reserve potenţiale de gaze de până la 84 de miliarde de metri cubi, iar al doilea, derulat de fondul de investiţii american Carlyle, prin Black Sea Oil and Gas (BSOG), în zona de apă mică, are un potenţial cuprins între 10 şi 20 de miliarde de metri cubi. În acest al doilea caz primele gaze vor ajunge la ţărm anul viitor, în timp ce, în primul caz, Exxon şi Petrom vor anunţa în acest an dacă vor lua decizia exploatării comerciale. În caz pozitiv, gazele vor ajunge la ţărm în anul 2020.
Potrivit estimărilor oficialilor de la Bucureşti, există circa 200 de miliarde de metri cubi de gaze rezerve în Marea Neagră doar pe ceea ce s-a săpat, adică cele trei perimetre deţinute de Lukoil, ExxonMobil şi OMV Petrom, respectiv Black Sea Oil and Gas.
