E.On Energie și cei doi producători de energie pe carbune, Complexurile Hunedoara și Oltenia, au renunțat la garanțiile obligatorii din contractele reglementate de livrare de energie electrică pentru acest an, o măsură are poate fi văzută ca un mic sprijin pentru cei doi producători, care nu se află într-o situație financiară strălucită, chiar dacă sumele sunt mici, ca și livrările lor în reglementat.
Cele două complexuri energetice trebuie să livreze anumite cantități de energie, la preț reglementat de ANRE, furnizorilor de ultimă instanță pentru a asigura consumul populației în acest an. Obligația a apărut ca urmare a OUG 114, care a re-instituit piața reglementată de energie electrică, și a reglementărilor ulterioare ale ANRE, care a stabilit ce producători livrează energie celor patru furnizori de ultimă instanță (FUI), ce cantități, la ce prețuri, și în ce perioade, până la sfârșitul acestui an.
Cei doi producători de energie pe cărbune trebuie, potrivit alocării ANRE, să livreze anumite cantități către E.On Energie, care este FUI pentru zona de rețea Moldova . CE Oltenia trebuie să livreze circa 23 GWh, în perioada august-decembrie, iar CE Hunedoara aproape 10 GWh, în lunile august, octombrie, noiembrie și decembrie, cantități care nu sunt foarte mari.
Aceste contracte bilaterale, chiar dacă sunt încheiate pe piața reglementată, sunt purtătoare de garanții, la fel ca orice contract de livrare de energie electrică. Însă, înainte de livrare, între E.On și fiecare dintre producători au fost încheiate acte adiționale la contractele semnate inițial: cu CE Oltenia la data de 26 iunie și cu CE Hunedoara la data de 26 iulie.
Prevederea din actul adițional: “Garanția bancară de plată/bună execuție nu are caracter obligatoriu în prezentul contract, pe toată durata de valabilitate a acestuia”. Cum este contract reglementat, este posibil ca acest act adițional să fi fost avizat de ANRE, dar nu avem informaii în acest sens.
Valoarea acestor garanții (una era constituită de E.On în favoarea celor două complexuri, cealaltă de fiecare dintre cei doi producători în favoarea E.On) este de 10% din valoarea energiei livrate. În cazul celei care trebuia depuse de CEH, ea era de 273.000 de lei, iar în cazul CEO, de circa 530.000 de lei (am calculat, în contract nu este trecută valoarea, ci doar formula)
E.On avea și ea de constituit garanții în valoare aproape echivalentă.
În cazul tuturor celorlalți producători care au obligații de livrare pe piața reglementată, nu au fost semnate acte adiționale prin care părțile să convină să se renunțe la obligativitatea garanției. Așadar, doar cei doi produători de energie pe cărbune, care au o situaţie financiară delicată, generată în special de costurile enorme cu certificatele de carbon (1,4 miliarde de lei pentru CEO, pentru anul trecut) scapă de obligația de a constitui aceste garanții.
Aceste două contracte, cu E.On, sunt singurele pe care CEO și CEH le au pe piața reglementată
Cele doua complexe energetice nu sunt in situatia de avarie datorita certificatelor de co2 ,ci datorita modului in care a fost organizat sectorul de productie in anul 2000 unic in UE si lume,inclusiv impotentei guvernelor caare au urmat de a aproba o organizare a sectorului de productie care sa conduca la o piata reala si concurentiala.