Piaţa de energie electrică pentru consumatorii casnici ar putea fi amputată până la dispariţie, începând din primăvară

Furnizorii de energie electrică ce au câştigat clienţi în piaţa concurenţială de energie electrică în ultimii ani ar putea să-i piardă, treptat, începând din primăvară, când ANRE va stabili noile preţuri finale reglementate pentru consumatorii casnici. Mecanismul de reglementare şi de taxare va face ca pentru clienţii de pe piaţa concurenţială preţurile să crească, în timp ce pentru viitoarea piaţă reglementată, ele sunt plafonate, aşadar oamenii vor fi practic invitaţi să se întoarcă la preţul stabilit de stat, care va fi cel mai probabil cel mai mic, pe termen mediu. Totul are însă un preţ, dar el va fi decontat abia peste trei ani, de toată lumea.

Piaţa concurenţială de energie electrică, care a apărut acum câţiva ani, ar putea fi îngropată începând din primăvara anului 2019, iar totul va depinde de viitoarea politică de reglementare a ANRE. Pe această piaţă, furnizorii livrează energie electrică, la preţuri de piaţă liberă, nereglementate de stat, pentru aproape două milioane de clienţi casnici, care au ales să schimbe furnizorul şi/sau contractul de furnizare. Alte şase milioane de gospodării au rămas la preţuri reglementate.

Este adevărat că, din cele 2 milioane, marea majoritate a clienţilor a ales tot oferta unui furnizor mare (Furnizor de Ultimă Instanţă), dar în regim concurenţial, iar oamenii au ales asta din cauza preţurilor mai mici la energie. Enel a fost, până acum, marele câştigător al acestei pieţe, unde, în urma unei campanii promoţionale destul de agresive, a reuşit să cîştige, potrivit unor informaţii din piaţă, circa 1,5 milioane de clienţi din cele două milioane care au ieşit de la reglementat.

Această piaţă este ameninţată, pentru că, din cauza reglementărilor, ar putea pur şi simplu să îşi piardă toţi clienţii, iar lovitura de graţie a fost dată de celebra Ordonanţă Teodorovici-Vâlcov, care reintroduce preţurile reglementate la energia electrică livrată consumatoriulor casnici. Dar lucrurile mergeau prost şi înainte.

Iată de ce şi cum agravează şi mai mult lucrurile Ordonanţa.

Cum era înainte de Ordonanţă

Încă înainte de apariţa ordonanţei, piaţa concurenţială era sub presiune. În luna noiembrie, arătam că, la acea dată, nicio ofertă de piaţă concurenţială nu era, cel puţin pentru cazul Bucureştiului, mai bună decât oferta de serviciu universal, la preţ reglementat, a FUI Enel. Or, o parte dintre contractele de furnizare pe concurenţial expiră, şi, cum furnizorii nu mai pot susţine, pe această piaţă, preţuri mai mici decât cele ale FUI în regim reglementat, e clar că mulţi clienţi vor alege să treacă din nou pe reglementat.
Motivele pentru care s-a ajuns în această situaţie sunt două: preţurile la achiziţia de energie şi mecansimul de reglementare a preţurilor pentru serviciul universal. În ultimele luni, preţurile din piaţa de energie, adică locul de unde cumpăra furnizorii energia pentru consumatorii lor, au crescut într-un ritm alert, pe toate pieţele.

Scriam în noiembrie că preţul mediu de închidere al Pieţei pentru Ziua Următoare (PZU) a fost, în luna septembrie, de 276 de lei/MWh, în creştere cu 13,7% faţă de cel înregistrat în luna precedentă şi cu aproape 40% peste cel înregistrat în septembrie 2017, potrivit datelor Operatorului Comercial al Pieţei de Energie Electrică şi Gaze (OPCOM). Iar preţurile au crescut şi în octombrie, pe toate pieţele de unde se cumpără energia pentru consumatori. Detalii, în linkul de mai jos

Energia electrică s-a scumpit şi în octombrie, pe toate pieţele

Însă, mecanismul de reglementare actual al ANRE, chiar cel dinaintea ordonanţei, a menţinut preţurile la care vând energia cei patru FUI, în regim de ultimă instanţă, adică la preţuri avizate de stat. Actualul cadru de reglementare stabilit de ANRE permite doar ajustarea anuală, deci în acest interval de timp preţul la consummator nu creşte indifferent de ce se întâmplă pe piaţă. Aşadar, preţurile pentru casnicii alimentaţi în regim de serviciu universal urmau să fi modificate abia începând de la 1 iulie 2019, în ciuda faptului că cei patru FUI pot înregistra în acest timp costuri mai mari cu achiziţia de energie. Aceste costuri urmau să fi recunoscute şi, ulterior trecute în factură, abia din iulie 2019, fiind aşteptată abia atunci o creştere semnificativă. Doar în condiţii excepţionale, ANRE poate aviza o creştere de tarife pentru cei alimentaţi în regim de serviciu universal mai devreme, dar oficialii autorităţii au spus că nu este cazul, exact dupa zilele la care preţurile ajunseseră şi la 500 de lei MWh, în vârf de consum, pe piaţa spot.

Ce urmează după Ordonanţă

Celebra ordonanţă are câteva prevederi împovărătoare pentru toţi actorii din piaţă, cu efect direct asupra profitabilităţii şi preţurilor către consumatorii casnici. Primul este reintroducerea preţurilor reglementate de stat pentru toţi consumatorii casnici, timp de trei ani, între martie 2019 şi martie 2022. ANRE va alege ce producători vor vinde energie către populaţie, în ce cantitate, le va stabili un preţ de vânzare şi, la fel, va stabili şi preţul de vânzare final care apare în factură (care conţine preţul de achiziţie al energiei, tarifele de transport, distribuţie, costul de furnizare şi taxele) pentru consumatorii casnici.

Dat fiind discursul politic, scopul este de menţinere a unui preţ cât mai mic, reglementat, pentru populaţie, pe perioada acestor trei ani. Or, chiar în acest moment, cu o singură excepţie numită RCS&RDS, toate preţurile de furnizare concurenţială pentru zona Bucureşti-Ilfov sunt mai mari decât preţul de ultimă instanţă (reglementat de stat) al Enel, FUI obligat pentru această zonă.

În plus, Ordonanţa mai impune o taxă anuală de 2% pe cifra de afaceri a anului anterior, tuturor actorilor din piaţa de energie, care se va plăti în martie, aferentă anului anterior. Vor plăti şi producătorii, şi distribuitorii, şi traderii, şi furnizorii, iar efectul în factura finală, a furnizorului către clientul final, este o creştere de peste 6% (unele voci spun 8%) pentru că această taxă este un element de cost, şi fiecare o va introduce în tarif. Aici apare al doilea element de presiune pentru piaţa concurenţială.

Actorii de pe această piaţă vor fi obligaţi să crească preţurile, în timp ce, pentru viitoarea piaţă reglementată de ANRE, Autoritatea va impune preţurile şi poate, cel puţin pentru o perioadă de timp, să nu recunoască în totalitate aceste costuri suplimentare, pentru a ţine jos preţul la consumatorul casnic reglementat. Ordonanţa chiar dă explicit posibilitatea ANRE să îi lase pe FUI de pe piaţa reglementată viitoare să meargă în pierdere la început: „Diferentele de costuri de achizitie din anii 2018 si 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin preturile practicate, se vor recupera pana la data de 30.06.2022, conform reglementarilor ANRE”, scrie în Ordonanţă.

Citeşte şi:

„Perlele” energiei, deţinute chiar de stat, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, vor fi afectate masiv de Ordonanţa Teodorovici-Vâlcov. Explicaţii

Deci, simplu spus, pe concurenţial preţurile nu pot decât să crească, dar pe piaţa reglementată unde poate reveni orice consumator casnic, preţurile sunt plafonate, şi, în funcţie de viitorul cadru de reglementare pe care ANRE trebuie să-l elaboreze în următoarele două luni, ele pot fi mai mici, deci mai bune pentru populaţie, decât cele de pe concurenţial, cel puţin anul viitor.

În final, Autoritatea va fi obligată să recunoască totuşi costurile, dar asta se va întâmpla abia în 2022, şi abia atunci toţi consumatorii care vor fi la reglementat vor plăti ce nu vor plăti până atunci din cauza plafonării preţurilor. Dar, până atunci, din acest motiv, este posibil ca piaţa concurenţială să se restrângă dramatic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *