2013, anul petrolului caspic. Începe producţia uriaşului zăcământ Kashagan

Anul viitor piaţa globală a petrolului va cunoaşte câteva modificări semnificative odată cu debutul operaţiunilor în câmpul petrolier Kashagan din Marea Caspică, socotit ca fiind cea mai mare descoperire din ultimii 30 de ani.

Anul viitor piaţa globală a petrolului va cunoaşte câteva modificări semnificative odată cu debutul operaţiunilor în câmpul petrolier Kashagan din Marea Caspică, socotit ca fiind cea mai mare descoperire din ultimii 30 de ani.

Producţia de ţiţei a giganticului câmp offshore Kashaganva începe în câteva luni, proiectul fiind deja pe ultima sută de metri înaintea începerii exploatării, potrivit estimărilor oficialilor proiectului. Iniţial, producţia de ţiţei extras din Kashagan va fi de 370.000 de barili de ţiţei pe zi (de aproape două ori mai mare decât toată producţia de ţiţei din România), pentru ca, după prima fază de exploatare, să se ajungă la 450.000 de barili pe zi. În final, se estimează o producţie gigantică, de 1,5 miliarde de barili pe zi.

Descoperit în 2000 şi socotit fezabil din punct de vedere comercial doi ani mai târziu, câmpul Kashagan din Marea Caspică a fost descris ca cea mai mare descoperire din ultimii 30 de ani, şi cea mai mare din lume dacă se exclude Orientul Mijjociu. La maturitate, se estimează o producţie globală aproape egală cu cea a câmpului Ghwar din Arabia Saudită, momentan cel mai mare din lume.

Denumit după un poet kazah din secolul XIX, perimetrul este un dreptunghi imens, cu laturile de 75 şi, respectiv, 45 de kilometri, situat în zona de nord a Mării Caspice, aproape de portul petrolier Atyrau. Din cauza mixului între suprafaţa imensă, condiţiile meteo (marea este îngheţată cinci luni pe an din cauza salinităţii reduse, temperaturile scad până la minus 30 de grade), elementele de inginerie, logistică, siguranţă, protecţie a mediului, este unul dintre cele complexe proiecte inginereşti din lume. Pentru dezvoltarea sa, a fost chiar necesară chiar construcţia mai multor insule artificiale, atât pentru amplasarea sondelor de foraj, cât şi a facilităţilor pentru procesarea primară a ţiţeiului şi gazelor extrase, care ajung apoi prin conducte până la ţărmul kazah. În plus, zăcământul este unul de mare adândime, fiind situat la 4.200 km sub fundul Mării Caspice, iar ţiţeiul este unul destul de greu.

Eforturile par a merita însă. Rezervele dovedite ale câmpului sunt de circa 9 miliarde de barili de ţiţei. Pentru comparaţie: potrivit ultimei raportări globale a British Petroleum, rezervele de ţiţei dovedite ale României se ridică la 600 de milioane de barili.

Dezvoltarea zăcământului presupune investiţii uriaşe. Iniţial, costurile au fost estimate la 57 de miliarde de dolari, dar, după mai mulţi ani, s-a ajuns la 187 de miliarde. De aceea, chiar de la început, pe lângă compania petrolieră naţională a Kazahstanului, KazMunaiGaz, în proiect au fost implicaţi greii mondiali: Shell, Exxon Mobil, Total, ConocoPhillips, Inpex, Eni. Prin firma Agip KCO, Eni era liderul consorţiului care să se ocupe de prima fază a proiectului. Statul kazah a dobândit un control mai mare asupra proiectului în 2008, moment în care North Caspian Operating Company (NCOC), un joint-venture între statul kazah şi companiile occidentale a preluat rolul Eni în proiect, devenind practic operatorul primei faze a proiectului, la finalul căreia Kashagan ar urma să producă 450.000 de barili de ţiţei pe zi. De asemenea, cu acordul companiilor occidentale, a crescut participaţia companiei naţionale petroliere a Kazahstanului, KazMunaiGaz, în cadrul proiectului. KazMunaiGaz a obţinut 16,8% din proiect, la fel ca Eni, Total, Shell şi ExxonMobil. Pentru cea de-a doua fază a proiectului, vor fi demarate negocieri între dstatul kazah şi companiile petroliere internaţionale.

Dacă pentru ţiţei, statul kazah are un acord de împărţire a producţiei cu companiile occidentale, în cazul gazului care va fi extras din perimetru, cea mai mare cantitate este rezervattă KazTransGas, divizia de transport a gazelor naturale a KazMunaiGaz. Aceasta va avea dreptul să cumpere până la 83% din gazele naturale produse în prima fază a proiectului Kashagan pentru a aproviziona piaţa internă.

Ţiţeiul kazah din Marea Caspică va fi oferit pieţei globale, dat fiind că strategia de export a uriaşei cantităţi de petrol presupune existenţa mai multor rute, după cum puteţiu vedea în desenul de mai jos. Ţiţeiul poate ajunge prin oleoducte atât în Rusia, pe litoralul Mării Negre, la Novosibirsk cât şi pe litoralul turcesc al Mării Mediterane, la Ceyhan (de la portul caspic Baku, până unde va fi transportat pe apă). Statul kazah are şi opţiunea livrărilor către piaţa chineză, printr-o conductă gigantică cu o lungime de peste 2.200 km care leagă litoralul caspic al Kazahstanului de graniţa cu China.

Avantajele pentru România

Potrivit planului iniţial, primele livrări de ţiţei din giganticul câmp petrolier urmau să aibă loc în iunie, dar, dacă ar fi să ne luăm după declaraţia premierului kazah, livrările vor fi făcute mai devreme. Ce înseamnă asta pentru România: O mai mare siguranţă în aprovizionarea rafinăriei Petromidia, deţinută de KazMunaiGaz, cea mai mare rafinărie românească. În al doilea rând, o posibilă presiune pe preţurile la ţiţei din zona mediteraneeană, cu implicaţii inclusiv asupra preţurilor la carburanţi la pompele din România, dacă vor fi livrate suficiente volume de ţiţei către consumatorii-rafinării din această zonă. Şi, poate, un posibil re-start al proiectului oleoductului Constanţa-Trieste, din care România ar avea mult de câştigat (investiţii străine în construcţie, taxe de tranzit, capacităţi portuare noi, etc), care ar putea deveni interesant pentru investitori, dat fiind că zona Caucazului va musti de petrol iar Europa de Vest este unul dintre marii consumatori ai lumii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *